DESPRE ÎNVĂȚARE

 

Ce este învățarea? Doar e clar - să ții minte ce te învață la școală. Nu? Sau?

Da, și asta, dar și multe altele, pentru că, de cum ne naștem, începem să învățăm. Întrebarea cea mai interesantă este însă, cum știm să învățăm atunci când ne naștem și nu știm nimic? Și mai apoi, cum ținem minte ce ne învață profesorul la școală? Ce mecanisme și procese au loc în creierul nostru, de ajungem să învățăm să vorbim, să mergem, să citim, să calculăm, să știm unde se află Roma, de ce are nevoie o plantă pentru a crește sau care e circuitul apei în natură?
 

Neuroștiința a descoperit și descoperă în continuare lucruri fascinante despre cum funcționează creierul nostru. Și, printre altele, a descoperit și cum funcționează învățarea, ce procese au loc în diferitele părți ale creierului și faptul că există două tipuri de învățare:
 

• una conștientă și
• una non-conștientă,

fiecare având loc în diferite părți ale creierului.
 

Ambele sisteme se aplică și în învățarea la școală, printr-o învățare activă. Aceasta presupune ”implicarea copiilor în procesul de învățare prin activități și/sau discuții, fiind opus ascultării pasive a predării din partea unui expert” (Scott Freeman et. al.).

Învățarea activă utilizează deseori rememorarea unor informații deja cunoscute de către copii, pe care sunt ”construite” noțiunile noi. Ca de exemplu, atunci când copiii învață despre anotimpuri, ei știu deja, că, de-a lungul anului, există perioade mai calde și mai reci, că se întâmplă schimbări în natură, în vreme, etc. Acest tip de învățare activă folosește abilitățile de gândire de ordin superior ale copiilor, respectiv sinteza, analiza, raționamentul, înțelegerea, aplicarea și evaluarea.


Atunci când învățăm în mod conștient, în creierul nostru, în așa numita memorie de lucru, se creează noi legături neuronale. Pentru ca acestea ”să rămână” și să nu se risipească după câteva ore sau zile, ele trebuie ”consolidate”. Cu cât aceste legături devin mai puternice, prin exersarea, aplicarea activă a noilor informații, concepte sau tehnici, cu atât mai mult ele se stabilesc în memoria de lungă durată.

De ce este important să știm despre memoria de lucru? Pentru că ea este cea care ”înșală” copiii în a crede că au învățat, în special atunci când își lasă învățarea pe ultima clipă, cu o zi înainte de test. Și mai este important de știut, că memoria de lucru este limitată! Ce înseamnă asta? Înseamnă că, ceea ce ținem minte ascultând o lecție nouă, citind lecția o dată sau făcând un exercițiu similar cu ceea ce am primit la clasă, își face loc în memoria noastră de lucru, îndepărtând alte informații, care au fost ”depozitate” acolo și nu au fost consolidate.


Cum putem ”muta” informațiile din memoria de lucru în cea de lungă durată? Pentru aceasta există mai multe metode și tehnici.

Una dintre ele este exersarea recuperării informației. Ea presupune ca, în timpul învățării, să facem scurte pauze de rememorare conștientă a informațiilor recent învățate (fără însă a apela la notițele făcute sau la manual). Această metodă nu numai că verifică ce a reținut copilul din cele predate/învățate, dar apelează și la alte abilități ale acestuia: cea de sinteză, cea de comunicare și cea de concentrare. Pentru că ea
îi ajută pe copii să se concentreze în mod conștient asupra a ceea ce încearcă să învețe.
Cu cât rememorăm mai des și în mod conștient informațiile învățate, cu atât mai consolidate devin ele în memoria noastră de lungă durată.

Cel de al doilea sistem de învățare se bazează pe învățarea non-conștientă a informației, care se realizează prin exersarea pe perioadă îndelungată a acelorași acțiuni, abilități, funcții. El este mai răspândit în pedagogiile alternative și mai puțin în școlile tradiționale, deoarece necesită timp prea îndelungat, pe care profesorii, de regulă, nu îl au la dispoziție. El este totodată modul prin care copiii învață în primii ani de viață, atunci când învățarea conștientă nu este încă posibilă.
Avantajul acestui sistem este însă, că informațiile ajunse în memoria de lungă durată sunt mai stabile și sunt procesate mult mai rapid decât cele consolidate prin învățarea conștientă, putând sta la baza învățării mai avansate. Un exemplu la îndemână este învățarea tablei înmulțirii, care este repetată de-a lungul mai multor ani din ciclul primar, astfel încât, majoritatea elevilor, atunci când sunt în clasa a V-a pot răspunde automat, ”fără să gândească”, la întrebarea ”Cât e 4 x 5?”. Astfel se poate trece mai departe la înmulțirea fracțiilor sau a numerelor zecimale.

Antrenarea acestui mod de învățare îi poate ajuta pe copii:

• în intuirea unor reguli, fără ca acestea să fi fost transmise explicit sau
• în determinarea unor categorii sau diferențe între categorii sau lucruri, fără a fi fost explicate (de exemplu diferența între fracții și zecimale)
• în accesarea mult mai rapidă a informațiilor decât prin învățarea conștientă
• în învățarea mai avansată, care se bazează pe cunoștințele acumulate prin această metodă.

Ce metode și tehnici putem aplica pentru a ajuta copilul să învețe prin acest sistem? Iată două dintre ele: exersarea intercalată și repetarea spațiată.
 

Exersarea intercalată se referă la repetarea informațiilor provenite din mai multe teme sau lecții din același domeniu. De regulă, atât la școală, cât și acasă, copii învață sau repetă o singură temă sau lecție deodată. Această metodă presupune intercalarea informațiilor din teme similare, astfel încât copilul nu numai să aprofundeze temele anterioare, alături de cele noi, dar să și învețe să le diferențieze.
De exemplu, atunci când copilul învață o limbă străină, exersarea intercalată ar presupune nu doar exersarea separată a timpurilor verbale prezent, imperfect și viitor, ci exersarea lor împreună, astfel încât copilul să înțeleagă cu adevărat diferențele dintre ele.
Copiii pot fi sprijiniți prin această metodă în special în cazul informațiilor, pe care ei le încurcă în mod repetat.

 

Repetarea spațiată este o tehnică de învățare, care ajută ambele moduri de învățare - și pe cea conștientă și pe cea non-conștientă.
Ea se bazează în principiu pe repetarea informațiilor la diferite intervale de timp. Acest lucru ajută creierul să consolideze informația.
De exemplu, dacă copilul dorește să se pregătească pentru un test anunțat, care va avea loc săptămâna viitoare, el ar trebui să repete materia în fiecare zi până la test. Sau dacă vorbim despre informații, de care copilul va avea nevoie cu siguranță și anul viitor, atunci acestea ar putea fi repetate o dată la trei săptămâni. Nu există însă o regulă generală legată de perioadele în care ar trebui să aibă loc repetarea. Unii copii au nevoie de repetări mai dese decât alții - aici intervine decizia părintelui în funcție de vârsta, experiența anterioară cu informația din domeniul respectiv și capacitățile de memorare ale propriului copil. O metodă destul de răspândită în occident de aplicare a repetiției spațiate este metoda de memorare în cinci pași.

 

Încă două sfaturi importante la final:

Copiii au nevoie de pauze în învățare - o regulă nescrisă spune că perioada de concentrare a copilului durează în minute cât vârsta copilului plus unu. Adică un copil de 7 ani va putea să se concentreze timp de 8 minute, până să aibă nevoie de o pauză. Pauza de la învățare poate însemna o activitate creativă, una de relaxare sau de mișcare.

 

Somnul este important în învățare - s-a dovedit faptul că în timpul somnului, cunoștințele acumulate în memoria de lungă durată sunt fixate mai bine. Un motiv în plus pentru un program de somn sănătos!

Cele două sisteme de învățare nu sunt separate, ci ele se completează și susțin reciproc. De ce sunt ele importante pentru noi? Pentru că noi, părinții, ne cunoaștem cel mai bine copiii și putem astfel să îi sprijinim și ajutăm în mod direct în crearea unor obiceiuri sănătoase de învățare, în exersarea de metode și tehnici, care să le facă învățarea mai ușoară și mai plăcută.
 

Bibliografie:
Barbara Oakley, Beth Rogowsky, Terrence J. Sejnowski: ”Uncommon Sense Teaching. Practical Insights in Brain Science to Help Students Learn”, TarcherPerigee, 2021

Pooja K. Agarwal, Patrice M. Bain: ”Powerful Teaching. Unleash the Science of Learning”