Ca fost ministru al Culturii, sunt indignat să aud nu că
portofoliul acestui domeniu este considerat unul mic și redundant în lupta
pentru putere, ci că nimeni dintre aceia care au îndreptățirea de a adresa
relevanța domeniului (inclusiv ministrul demis!) nu a protestat la auzul ideii
că prin cultură nu poți produce dezvoltare. Sunteți de acord că ați fost șefii
ignoranței și pierderii de vreme? Ce ați guvernat atâta timp? Pentru unii
liberali, “spiritualitatea”. Dacă tot am fost acești patriarhi ai valorilor de
care societatea n-are nevoie, poate ar trebui să avem “prezență de spirit” până
la capăt și să ne întrebam dacă industriile creative și antreprenoriatul
cultural nu sunt un fel de zădărnicire a eforturilor dreptei de a combate
sărăcia și un buget al României tot mai vulnerabil? Așa este atunci când nu
cunoști ce înseamnă producția de bunuri simbolice, și ce a însemnat ea în criza
economică generată de pandemie!
O spun de ceva vreme: în România, ministrul Culturii e tot
mai mult în afara mesei de guvernare și – trebuie reamintit, tot mai în afara
fenomenului. Poate că Franța e o țară din lumea a treia când gestionarea crizei
pandemice se face într-o celulă de raționalitate compusă din premier, ministrul
Sănătății și ministrul Culturii. Poate că Uniunea Europeană e o sectă cu o
spiritualitate ciudată atunci când investește în Europa creativă, în patrimoniu
cultural, în umanitate. Poate că dreapta înțelege că singura cale de a avea
bani la buget nu e prin a-i atrage prin mecanisme de finanțare, ci prin a-i
ține sub saltea, neacordând, în doi ani de când administrează Cultura, niciun
leu domeniului. Sau poate că merităm o țară incapabilă să se guverneze – pentru
că aceasta incapacitate de a ne aduna, a dialoga, a construi un acord e
expresia unei profunde lipse de cultură. Și, dacă acceptăm premisa liberală,
iată cum suntem toți niște spirituali.
Închei prin a vă transmite că atunci când “afacerile
interne” confruntă lipsa de cooperare a societății, polarizări tot mai ridicate
între vaccinați și nevaccinați, scepticism față de orice formă de autoritate
publică, toate acestea sunt expresii ale unor valori – încrederea,
solidaritatea, empatia – pe care numai cultura le poate genera. Și nu veți avea
niciodată o soluție pentru ele – oricâți bani ați avea pe mână – dacă nu veți
investi în educația culturală a celor care indiferent că vă votează sau nu,
trăiesc împreună cu voi. Le cer iertare tuturor operatorilor și angajaților
sectorului cultural în numele celor care nu au înțeles că astăzi, prin felul în
care a fost discutată importanța domeniului, v-au jignit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu