sâmbătă, 27 noiembrie 2021

Scriitorul Cristian Gabriel Moraru sau dragostea de Teleormanul spiritual şi cultural, al cărui fiu este!

 

Volumul lui Cristian Gabriel Moraru „Genuri nobile” mă duce cu gândul la o reclamă a fraţilor Adrian şi Cătălin Păduraru, în sensul că şi cărţile lui sunt asemeni vinului care stă mai mult timp în butoaie, e din ce în ce mai valoros. Aşa cred că s-a întâmplat şi cu cartea lui „Genuri nobile”, editura „eCreator” Baia Mare,secțiunea ”Critica”, realizată, în apropierea Crăciunului la prietenul lui (unde altfel?) Ioan Romeo Roşiianu.

Intelectual rasat, cunoscător al limbii şi literaturii române, Cristian Gabriel Moraru, pe lângă Dunărea „cea mereu curgătoare” cum ar spune Ion Creangă, face un cadou literaturii române prin această nouă carte şi un serviciu teleormănenilor care iubesc cultura şi tot ce ţine de revista pe care o conduce acesta - „Teleormanul cultural”. 

În generiozitatea lui, în prezentul volum, sunt adunate editorialele şi articolele scrise de prietenul Cristian Gabriel Moraru la „Colocviile revistei Teleormanul cultural”, începând cu 2018, ba mai mult, vorbeşte cu patos despre lansări de carte, expoziţii de pictură, recitaluri lirice, premii, sărbătorirea zilelor Limbii Române, interviuri, amintiri, etc

Acest „florilegiu jurnalistic” se bazează pe experienţa dobândită de-a lungul timpului, autorul debutând la doar 24 de ani ca poet, pe experienţele proprii cum s-ar spune, fiind profesor de limba română şi nu în ultimul rând continuând tradiţia familială, de intelectuali valoroși, unde cartea simboliya totul și era cadoul perfect. Volumul, pe lângă prefaţa semnată cu aplecare de către Nicolae Dina, conţine un „Argument” semnat de autor şi nouă capitole: „Articole şi ştiri culturale”, „Comentariu literar”, „Cronică de film”, „Cronica revistelor”, „Editoriale”, „Interviuri literare”, Medalioane literare”, „Recenzii literare”, „Timpul prozei” şi se încheie cu o „Fişă de autor”.

Aşadar, proverbul „Omul sfinţeşte locul” nu este spus de complezenţă cel puţin în cazul prolificului scriitor teleormănean Cristian Gabriel Moraru. Dovadă stă şi acest volum. Iată ce a spus autorul în demersul lui: „O carte este întotdeauna un surâs al veşniciei în faţa efemerităţii. Un prilej de bucurie pentru cel care a scris-o, dar şi pentru cei care o vor citi, ieşind în acest fel din timpul profan al vieţii cotidiene şi intrând, cel puţin pentru câteva ceasuri, într-un  timp normat de alte legi, aflate sub incidenţa sacralităţii, căci ce altceva este lectura unei cărţi bune decât împărtăşirea din anafură şi miruire pe frunte la sfârşitul unei liturghii a spiritului?”.

Aşa este Cristian Gabriel Moraru, prin lecturarea acestei cărţi am putut afla de oamenii de cultură ai locului, să pot ridica pălăria în faţa unora, gen: Nicoleta Alexe, Irina Mihaela Stoica, Alexandru Popescu Tair, Alexandru Depărăţeanu, Cătălin Iulian Chelaru, Alexandru Petrescu, Grigore G. Păucescu, Petre Voivozeanu, Petre Frânculescu, Bucur Stănescu, Constantin Marinescu, Corina Cristea, Florin Marincea-Crângeanu, Ilie Hristea, Anişoara Anghel Mija, Titi George Câmpeanu, Rodica Palade, Iulian Bitoleanu, Liviu Nanu, Aurelia Petrescu, Eugenia Dumitriu, Gabriel Argeşeanu, Liviu Surugiu, Octavia-Luciana Porumbeanu, Emil Noni Iordache, Mirela Gabriela Nicolescu, Cristian Gabriel Moraru şi...Ioan Romeo Roşiianu, poet, prozator, critic literar, jurnalist şi editor, aşa cum bine scrie în cartea domniei sale la pagina 37.

Felicitările mele vor fi însoţite de un scurt citat al lui Ioan Romeo Roşiianu, aflat pe coperta a IV-a a volumului ca să aflați valoarea acestei noi apariții editoriale sub semnătura lui Cristian Gabriel Moraru: „Această carte devine un suport viu de nemurire culturală pentru evenimente şi stări punciforme, imortalizarea acestora fiind deja un important instrument de lucru pentru istoricii literari ce vor veni, în aceeaşi măsură un pretext de înflorire şi îmbogăţire a limbii, un îndemn direct spre o nemijlocită dezvoltare a interesului pentru cunoaştere, sete de cultură pusă de el pe picior de egalitate cu aerul şi apa fără de care nu se poate trăi”.

                                                                             Gelu Dragoş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu