recenzie
ADAGIETTO,
Aurelia Rînjea
Ce dar poate fi mai frumos pentru un
nepot decât un dar de suflet venit de la bunica sa? Cartea de
poezii ADAGIETTO, a autoarei
Aurelia Rînjea, ediție bilingvă, română-franceză, Ed. LUCVAL&KEN, 2022,este
o carte dedicată nepoțelei sale Alexia „cu speranța că într-o zi va descoperi
comoara din sufletul ei”.
Motto-ul cu care
începe această carte:„Învățați copiii să zboare, să viseze/Să iubească
Poezia/Să-și păstreze în suflet Copilăria”, descrie în câteva cuvinte
conținutul cărții care ne invită la o comunicare subtilă
între lăuntric și Divin, prin care învățăm Iubirea! O binecuvântare cu
rezonanțe adânci, în toate cerurile! În acest context poeta ne spune
că „un scriitor creează atâta timp cât copilul interior dă mâna cu el,
cât păstrează candoarea acelui copil, având deschis mereu canalul de comunicare
către Divin”.
Cartea se dorește și reușește să fie un îndemn adresat oamenilor mari,
pentru a face viața copiilor frumoasă și creativă. Îmbrățișându-i cu iubire, se
vor simți în siguranță în lumea pe care apoi, ei o vor construi mai
bună! În cuvântul său de autor: „Aveți grijă de copii”,poeta
dorește fiecăruia dintre noi „o copilărie lungă și frumoasă, una magică de
poveste, de dat mai departe!”
Scriitoarea Aurelia Rînjea ne poartă într-o lume de basm, prin povești
adevărate din copilărie, unde „Pe marama dorului/Cântă o
doină/Ascultată doar de mine”(Păpușa mea) și unde, „La lumina
zăpezii/Oameni și îngeri se jucau/Împreună”(Povești).
Imaginea bunicii rămâne o sfântă amintire pentru scriitoare care și-o
amintește „Frumoasă și puternică/Cu mâinile
albe” (Bunica) și „Privind în oglinda de cristal/ Fermecată/Cu
care dau timpul înapoi/Precum roata/La care făceam cu bunica/Suluri de lână/În
timpul ce ne-a furat” (Roata), simte iubirea „La umbra verde a
mărului/Plantat de bunica” (Sunt obosită) și aude un
cântec „În cuibul de iarbă/În poala Bunicii” (Un
Cântec).
Transformarea copilului în poetul de
azi este foarte frumos redată în superbe metafore în versurile „Poteca
din paşii mei mărunţi /Mi-a promis o steluţă /La gâtul metaforei / Pe care
atunci n-o înţelegeam” (Regăsire).
Familia rămâne cel mai
mare dar pe care ni l-a putut da Dumnezeu și care, indiferent de vârstă îl
vom păstra într-un colț al inimii cât timp vom trăi.
Scriitoarea Aurelia Rînjea își amintește cu mare dragoste de
mama care „țese la război presurile primăverii”, de
bunica care „deapănă povești” de bunicul
care „îmi aduce un pui de molid /Să mă vadă cum sar de bucurie/ În
jurul lui” și de tata care „întreține un foc viu” (În Iarnă).
Scriitoarea găsește în
poezie aripi care „devin ale mele/Se cuibărește în inima
mea/Stă acolo ferită/De lupii albaștrii/De mulțimea ce aruncă/Cu pietre/ În
singurătatea din mine” și care devine un „castel de
cuvinte/Într-o fugă de Bach/Un alter ego/Un copil lăuntric” (Un copil
lăuntric).
Primii fiori ai iubirii, încă de pe băncile
școlii se desfășoară într-o oglindă de amintiri: „Șoapte din ghiozdanul
/Cu biletele/Împăturite cu noroc…/ Iubirea ta pe care o credeai /De
carton/ Pentru mine era vie” (Zori).
Referitor
la dragoste, poeta ne spune că „Uneori poemele/De dragoste/
Plâng precum copiii/ Ce și-au pierdut jucăria” (Precum copiii).
Îngerul păzitor
al scriitoarei este mama sa, pe care o simte pentru că „Mama a rămas
mereu acolo/În ochiul meu de verde/Un înger poposit/Lângă mine” (Adiere de
Înger) și care îi citea poeziile și adormea citindu-le.Astfel, prin scriitură, poeta se
simte mai aproape de mama sa devenită înger, mama care i-a dat viață, care o
legăna, care îi cânta și care o alina.Ea îi simte prezența, dar nu o
vede căci „Doar copiii îi văd/ Cum merg printre noi”... de
ce? „Pentru că și ei sunt
îngeri” (Îngeri).
Sensul adevărat
al poeziei pentru scriitoarea Aurelia Rînjea este „o păpușă” modelată
de mâna sa, dar și „De mame de
îngeri” ce „Devine pâine caldă/ Pe valea de plângeri” (Lucrare)și o
descrie precum „O copilă a nimănui/A bătut la ușa inimii mele/
I-am deschis grăbită” ...„Era Poezia"(Într-o zi).
Scriitura
autoarei reprezintă o așternere a feței cele tainice „Într-o
conexiune cosmică/A copilului din mine/ Cu metafora divină”, iar
scrierea pe tastatura computerului este superb asemuită cu cântarea unui cântec
la pian(Conexiune),printr-un procedeu de repetiție: „Până la miezul
Logosului/Până devin o lacrimă/ Ce arde și scrie” (Repetiție).
Maestră a
metaforelor, scriitoarea Aurelia Rînjea ne umple sufletul cu triluri de
metafore, ce umple și subjugă emoția din noi „femeie cu aripi de frunze”, „brațe dintr-o altă primăvară”, „ecou de inimă
albă”, „aerul ce mă respiră” (Transfigurare).
Fiecare avem în
noi un copil, care visează și care vrea să fie fericit, iar
autoarea ne sfătuiește „Nu te atașa de alții /Altfel copilul
din tine va dispărea/Nici nu te amesteca în viețile lor /Să-i salvezi
/Salvează-te pe tine/Întoarce-te la copilul din tine / Dacă el e fericit vei fi
și tu” ( Consonant).
Cât de frumos
face autoarea Aurelia Rînjea definiția cărții printr-un echilibru între
metafizic și fizic, între real și ireal, între suflet și inimă: „O carte
este un suflet/ Dar și sufletul este o carte” (Regăsire) căci poezia
este „Un curcubeu/Un pod/La un capăt eu/La celălalt Dumnezeu”(Un
pod).
În ultima poezie
Autoarea ne invită „De ziua poeziei” la lectură prin superbe
metafore „Sub cupole de biblioteci/Unde cu chei de aur/ Deschid cerul” (De
ziua poeziei).
Citind cartea Aureliei
Rînjea, ADAGIETTO, am găsit
copilul interior, sincer și timid, mânat de iubirea pentru tot ce a fost și
este frumos, lacrimi de dor pentru copilăria ce încă îi mai sălășluiește
în suflet, ce se preling pe foile albe imaculate și se transformă în picături
de iubire pentru noi toți, cei care citim această minunată carte.
Darul de suflet
pe care ni-l face scriitoarea Aurelia Rînjea este imens, datorită faptului că
poeziile sale ne deschid accesul pe cărările copilăriei, deschid lacăte
ruginite și demult închise ale propriilor amintiri, căutând frumosul, iubirea
și candoarea din suflet.
Pana scriitoarei
are în vârf un mic diamant de emoție, care lasă pe unde trece mici
sclipiri care ating sufletul cititorului.Transmit cele mai calde și sincere
felicitări admirabilei scriitoare doamnei Aurelia Rînjea,
iar dumneavoastră dragi cititori vă transmit invitația de a vă lăsa atinși
de aceste daruri feerice și minunate, pe care ni le oferă în cartea ADAGIETTOdoamna Aurelia Rînjea, un
scriitor cu o impresionantă experiență literară, un poet al inimii și al
sufletului.
Mihaela CD
Membru al Ligii
Scriitorilor Români
Membru al
Uniunii Scriitorilor din Canada
Președinte al
World Poets Association Canada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu