„ ÎN BRAȚELE LUMINII” de RADU BOTIȘ & GENTIANA MUHAXHIRI

 

MOTTO: „Lumea se înțelege cel mai bine prin sufletul poetului”

Cartea cu titlul de mai sus apărută la editura Amanda Edit în colaborare cu Uniunea Culturală a Albanezilor din România în anul 2022 este recomandată de revista „Mărturii Maramureșene”- revistă de cultură, tradiție și atitudine civică și este o carte reprezentativă a literaturii româno-albaneze mai ales prin legăturile sufletești care se realizează între scriitorii români și cei de peste hotare, în cazul acesta prin traducerea făcută de Baki Ymeri.

Coperta cărții înfățișează o pană (simbolul scrisului), penița scriitorului și-o călimară medievală ce unește „două limbi, două țări, două popoare și două culturi.” Volumul de poezii dar și de meditații filozofico-religioasă creează o punte de legătură între poeta Gentiana Muhaxhiri din Republica Kosova și maramureșeanul preot-poet Radu Botiș din Ulmeni, România.

După ce se realizează profilele literare a celor doi scriitori se publică selecții din scrierile reprezentative ale autorilor, dar și referințele critice cu privire la acestea. Reținem doar câteva:

Vasile Hatoș: ...„de aceea poezia lui Radu Botiș atinge stări mistice, pentru că este în căutarea absolutului! Trăiește din plin stările sufletești, ajungând la un dialog lăuntric,  dialog al cunoașterii de sine.  Parcă o voce lăuntrică îi spune că fericirea vine dinlăuntru, nu din afară!”

Cezarina Adamescu: „Poezia sacră  trebuie citită cu dioptrii sufletești, foarte rare. Lumina înghite orice urmă de pată,  rămâne un alb-infinit, un alb de ivoriu, un alb absolut scufundat în alb absolut, strălucitor și cald, care te învăluie blând în mantaua de roze. Te vindecă de orice prihană, de orice pricină. Îți alină durerea. Te întemeiază pe trei mari virtuți: Credința, Nădejdea, Iubirea...Poezia lui Radu Botiș este o asemenea mir-ungere, cu uleiul cel sfânt, cu care vom fi atinși pe mâini, picioare și frunte, la ungerea de pe urmă, cu efectul unui sacrament care te apără, te întărește, te îndeamnă să-ți asumi Crezul creștin.”

Ilustrative sunt versurile din creația poetului Radu Botiș:

-„Regalitatea binelui/ Cu sufletul/ Pe talerul vremii,/ Clipei, zilei, aproapelui,/Sumtem/Chipul nepieirii.”(Regalitatea binelui)

-„Săraci, o prea săraci am fi/  De n-am avea o călăuză a noastră,/ E prea puțin o pasăre măiastră-/ Căci, cu nimic nu poți asemui/ Această carte reînviind istorii,/ Balsam vindecător și fără de pereche,/ Mai nouă parcă atât de veche/  Scriptura Sfântă, urcușul spre glorii.”(Lumina Cărții Sfinte)

-„Nu nouă Doamne, Glorie, nu nouă/ Doar numelui Tău Veșnic și Prea Sfânt!”(Nu nouă Doamne, Glorie, nu nouă!)

Sufletul poetului Radu Botiș e alături de cei înstrăinați-fiind un patriot înzestrat a pleca urechea  la durerea țării sale:

-„Până când se strânge lanțul umilinței/ Până când se întinde timpul neputinței,/ Până când cu toții în genunchi vom sta/  Până când, o Doamne, mai putem răbda!?/ Români, România-grădina sfințită/ Vin alții, o lasă mereu neîngrijită,/ Neghina tot crește iar bobul de grâu/  Se scutură-n locului secatului râu/ Umiliți atâta, trupu-istovit/ Pare fără vlagă. Tu ne-ai părăsit/ Întristați am spune în necazu-nost./ -Iisuse reînalță Neamul cum a fost./  Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas/  Oricine s-audă lacrima din glas,/ Inima ce plânge, zbuciumul firesc/ Din suflet strigarea în grai românesc.”(Până când...)

Ideea trecerii inexorabile a timpului sau a noastră prin timp:

-„ Trec vremurile, copiii noștri cresc/ N-au timp să ne înțeleagă întristarea,/Noi gârboviți, ne mai urmam cărarea/ Alunecând, pe rând, în pământesc./  Trec zilele tăcute rând pe rând/ Iar taina lor se pierde-n depărtare-/ Umil așteaptă clipa de împăcare/  Iisus cu gestul încă blând...”(Așteptare)

Moment de neuitat al istoriei-Marea Unire:

-„ Mai dalbă, Alba reîntregirii/ Răscoală-n noi chemarea sa,/Cu, pretutindenea, martirii/  Unirea sfântă va dura.”( Mai dalbă, Alba reîntregirii)

O definiție a smereniei:

-„Dacă te vei obișnui să taci și să rabzi Dumnezeu va fi lângă tine, deci lasă-te în voia Lui și vei primi ajutor dându-le pildă de smerenie tuturor...”

-sau a omului pașnic: „Omul care este pașnic și curat vede numai drumul cel bun căci având pace lăuntrică va urma numai calea binelui.”(Cartea a doua-Gândește-te la sufletul tău!”)

-iar în „Îndreptar de terapie divină” se face o recenzie a cărții scrise de Cezarina Adamescu, părintele Radu Botiș și  Constantin Vlaicu-„nici o întâlnire între prieteni nu poate fi mai temeinică decât aceea dintre copertele unei cărți”.

-din poezia părintelui Radu Botiș:-Vorbește-Clipele se scurg:

„Vorbește, Doamne, clipele se scurg/ Și ceru-i parcă mai sărac de stele/ Par zilele adeseori mai grele,/  Când totul se-nveșmântă în amurg./ Vorbește ,Doamne, vremea e puțină/ Cărarea se-ngustează tot mai mult/ Aș vrea cât mai e timp    s-ascult/ Cereasca simfonie în surdină. Și de-aș mai vrea să mă răsfăț o vreme/ Cu lumea pironită-n pământesc,/ Adu-mi aminte de-un tărâm ceresc,/  Lipsit de-nguste, sumbre teoreme/  Nu înceta, Prea Bune, să-mi vorbești,/  În astă lume atât de trecătoare,/  Cuprinsă-n cea din urmă încercare/  Pierzaniei, în lucruri nefirești.”

-din reflecțiile spirituale ale doamnei Cezarina Adamescu:

-„Gestul cel mai rotund acela al împreunării palmelor în rugăciune;  Drumul sfințeniei nu admite...popasuri;  Fără să-și piardă din transcendență, Dumnezeu se apropie  neînchipuit de mult de tine...”

-din Constantin  Marin:

-„ Peste toate suntem sclavii timpului și întotdeauna am fost adeptul  acestui principiu, că Dumnezeu , cu ajutorul timpului stăpânește totul și toate”((Îndreptar de terapie divină)

Gențiana Muhaxhiri încearcă să dea o definiție a poeziei:

-„Ia-mă și fă-mă să dispar/ Ca o magie/ Acolo nu există nimeni/  Cu visul să    mă-mbăt iar pentru tine/ Să mă transform în cenușă/ Poezie” (Poezie):

-„Mă împart în scrumurile trecutului/  Peste pașii versului de cristal/  Prezentul mă înflăcărează/  Sunt visul, sunt cenușa, sunt fiica lui. (Dincolo de sine);

-și dorul: Și iată.../ Acolo undeva mă aprind/  Acolo undeva...mă arde același foc/ Acolo undeva...tăcerea îmi ucide cuvântul/  Acolo undeva...mă așteaptă același DOR( Eu).

-meditează asupra timpului:

„Într-o zi tocmai ziua va plânge/ Și noaptea pe noapte o va călca/  Într-o noapte liniștea va vorbi/  Și soarele va căuta soare/ Atunci visele se vor trezi/ Vor sparge pe cei ce vrei să-i desparți/ Din nou/  Nebunii tot nebuni vor rămâne/ Nu se poate face altfel, nu există cum.” (În afara timpului)

Deoarece suntem în anul 2022  de la nașterea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos putem să intrăm de azi  în euforia iubirii și păcii lui Iisus Hristos -Domnul Nostru care este Calea,  Adevărul, Viața și Lumina care poate să aducă stabilitate și progres în familiile noastre și în Țara noastră scumpă România-greu încercată în aceste momente.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, LSR, Maramureș, Ulmeni, aprilie, 2022