OMUL CARE VOIA SĂ FIE FERICIT ( IONESCU CIOATĂ-„ IUBIRE FINALĂ” )

Volumul de poezii intitulat „Iubire finală”este a șasea carte de poeziescrisă de Ionescu Cioată-volum închinat iubirii-acest sentiment care presupune atât extaz, cât și...multe...multe neliniști.

Nu întâmplător volumul de poezii are titlul „Iubire finală” fiindcă versurile de iubire nu par a fi adresate unei anumite persoane ci, mai ales ideii de iubire „ideală/ perfectă/ perfectibilă/ finală- care ar putea exista”. Poetul se teme să nu-și piardă iluziile unei iubiri ideale, realitatea fiind uneori diferită de ceea ce credea că este.

Pentru poet există o singură iubire pentru femeia vieții sale, iubire care este mărturisită chiar din versurile de început:

„Nu voi putea să mai iubesc/

Așa cum te iubesc numai pe tine,/

Ești tot ce pot să-mi mai doresc,/

Al doilea suflet ce îl port în mine!

Atâta suferință câtă mi-a adus/

M-a apropiat cu mult mai mult de tine,/

 Căci suferința nu înseamnă apus,/

 Chiar dacă rănile s-au înmulțit în mine!

Te voi iubi la nesfârșit,/

Căci asta este a mea menire,/

 Iubirea nu are sfârșit,/

 Atunci când și tu mă vei iubi pe mine!/

Și-acum când viața se sfârșește,/

 Când moartea vine cu arma ei letală,/

 Nu-l uita pe cel ce te iubește,/

 Tu ești iubirea mea finală!” ( Poezia „Iubire finală”)

Titlurile poeziilorne conduc la universul sentimentelor autorului care sunt: nostalgia, dorul, căutarea fericirii („Dorința”, De-ai fi o lacrimă”,„ Dor de tine”,  „Unde ești, iubito?”,„ Înc-o speranță”, Zadarnic”, Lacul albastru”).

Se încearcă un răspuns la întrebările existențiale: De unde venim? Cine suntem?, Care este rostul nostru pe pământ?

„Suntem și ploi, suntem și vânt,/ Ne risipim în zare/ Și ne așezăm pe pământ/ Suntem cer scris/ suntem și furtună,/ Stele căzătoare, ce urmează s-apună!/ Suntem mări adânci, suntem și oceane,/  Umbre la răscruci și apusuri de soare!/ Suntem frunze-n vânt ce cădem alene,/  Ne risipim pe pământ pe lauri de crizanteme!/ Suntem răsărit, suntem și apus,/ Pietre de granit și un dor nespus!” (Poezia „Suntem”).

Cred că nu întâmplător la pagina 39 este evocat spiritul lui Eminescu folosind și cuvinte care amintesc atmosfera lirică eminesciană ( teiul, dor, lac albastru ):

„Tu ești România,/ Ești a ei chemare,/ Țăranul ce-și sapă glia,/ Mândru de-ale ei hotare!/ Ne-ai fermecat mereu cu poeziile tale,/ Ești un curcubeu ce se vede în zare!/ Și va trece timpul/ Și noi vom muri,/ Dar tu ești cuvântul/ Ce-n veci va dăinui/  Ești amprenta țării,/ Ești Luceafărul ei,/ Nu vei fi dat uitării/  De semenii tăi!/ Teiul tău sfânt și acum trăiește,/ L-adieri de vânt,/Poezii șoptește.../ Te-am citit mereu/ Eminesc iubit,/  Ești al nostru zeu/ De cer dăruit!” („Odă lui Eminescu”).

În lumea lăuntrică a scriitorului nostalgic se simte o tristețe a visului neîmplinit:

„Ce aș putea să fac ca să te bucuri?/ Nici teii din fața casei nu mai fac muguri/ Ce aș putea să fac iubire,/ Să fii pe veșnicie doar a mea?/ Trecut-au anii peste noi visând,/ Frunzele fagului cădeau pe rând,/ Și-n urma noastră a rămas,/ O amintire de un ceas.”( Poezia „Amintire”).

Acest poet prin versurile lui transmite ideea că ar vrea să fie fericit și...chiar ar putea fi fericit... dacă cei din jurul lui ar fi respectat aceleași legi  ale vieții:Bunătatea, Credința, Intuiția și Binele:

-De ce uităm ca să fim buni,/ De ce uităm să dăruim,/ De ce uităm...suntem nebuni,/ De ce uităm să mai iubim?/ De ce suntem atât de răi,/ si suntem ai noștri călăi,/ De ce urâm, de ce mințim,/De ce uităm să mai iubim?/ De ce ne-ascundem oameni buni,/ De ce nu vrem să fim maturi,/  De ce nu știm să împărțim,/ De ce uităm să mai iubim?/ De ce prin lume umblăm ortaci,/  De ce nu-i ajutăm pe cei săraci,/  De ce o carte nu citim,/ De ce uităm să mai iubim? ( Poezia„ De ce?”)

Lady Gaga: „Bunătatea este o monedă liberă, dintr-o fântână care nu se va usca niciodată.”

Din partea a doua a culegerii de versuri  cu titlul „Strigătul iubirii am ales poezia cu titlul„Cuvinte”:

„Cuvinte magice spuse în noapte,/ Cuvinte magice spuse în șoapte,/ Cuvinte înțelepte spuse cu mult rost,/  Cuvinte spuse aiurea sau cu folos,/ Cuvinte spuse despre iubire,/ Cuvinte spuse despre despărțire,/  Cuvinte rostite sau spuse în gând,/ Cuvinte șoptite în adieri de vânt,/  Cuvinte spuse atunci când e greu,/  Cuvinte spuse și repetate mereu,/ Cuvinte spuse și atunci când nu vrei,/  Cuvinte spuse la umbră de tei,/  Cuvinte spuse la susur de izvor,/Cuvinte spuse atunci când ți-e dor,/ Cuvinte spuse la ceasuri târzii,/  Cuvinte spuse la foc, cenușii,/  Cuvinte cu tâlc, sculptate pe față,/  Cuvinte magnifice ce marchează o viață,/ Cuvinte, cuvinte când n-ai ce să spui,/  Cuvinte alese și spuse...nimănui,/  Cuvinte de aur spuse în vânt,/  Cuvinte șoptite sau spuse în gând! ”.

-dar și Strigătul speranței în poezia cu același titlu:

„Ești ca un vis, ești ca un cânt,/ Ești o strigare vie, tăcută din adânc,/ Ești strigătul speranței, ești strigătul iubirii,/ Ești strigătul credinței și cel al fericirii,/ Ești stea în întuneric și-un astru-n univers,/ Ești o scânteie aprinsă în focuri ce mocnesc,/  Ești șoapta ce odată o auzeam dormind,/  Ești sufletu-mi  ce bate-n pieptu-ți suferind,/  Ești o scânteie aprinsă ce stă în piept pândind,/  Să vină iarăși clipa, să te trezești iubind!”

Citeam undeva că iubirea e din altă lume și se ivește din senin,  fără ca să știi de ce..., se dă pe față.... fără ca să știi cum... și te duce fără ca să știi unde..., ea te înalță și te coboară.

Cartea de poezii scrisă de Ionescu Cioată ne-a purtat pe aripi de vis în căutarea fericirii- de la iubire și neliniști ale conștiinței la ...speranța dătătoare de viață.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, A.S. Baia Mare, Maramureș, Ulmeni, aprilie, 2022

 

-