IMAGINAȚI-VĂ…

 

Imaginați-vă că realitatea în care trăim, pe bază de găști comuniste și neocomuniste, interminabile, ar dispărea, așa cum și-au imaginat tinerii din Piața Universității în decembrie ‘89, când clamau: „Vom muri și vom fi liberi!”. Eu mi-am imaginat. Mi-am imaginat cum vreau să fie lumea în care aș vrea să trăiesc. Și am creat CIVITAS INNOCENTIAE / CETATEA INOCENȚEI.

Faptul că ideea mea merge pe un drum sănătos se sprijină pe doi mari piloni: Experiența americană și Apocalipsa. La Biblioteca Barnes & Noble din New York, unde mi-am petrecut o parte din viață, am dat peste un sector uriaș în care erau toate utopiile lumii, de la cele relatate de Diogene Laertios la Thomas Morus și până la dystopiile lui Orwell și Aldous Huxley. Am luat tot ce-i mai bun din ele, recte din istoria omenirii, faptele pozitive, visurile cele mai îndrăznețe ale oamenilor și le-am sintetizat în Dicționarul Inocenței, supranumit INOCENTOPIA. Un pas mai departe, pe acest drum, l-am făcut recitind Apocalipsa teologului Ioan din Biblie și descoperind un lucru uluitor, pe care nu l-au descoperit nici Sfinții Părinți, nici bisericile catolice și ortodoxe, faptul că Dumnezeu s-a dezis de lumea pe care a creat-o la prima geneză, adică de lumea urâtă în care trăim, și a promis o nouă lume, „un cer nou și un pământ nou”. Nu le-a mai creat. Biblia se oprește aici, nu ne oferă soluția acestei lumi noi. Și cum Biblia a fost creată de oameni, mi-am permis și eu să fac o continuare a ei, și am scris cartea CIVITAS INNOCENTIAE, în care imaginez această lume nouă a viitorului, această nouă geneză. Ea este o replică profundă la celebra CIVITAS DEI, lansată de Sf. Augustin, ca episcop la Hipona, și care, înregimentat de acest tron, a identificat CIVITAS DEI cu BISERICA. Fapt de neacceptat, care îl contrazice și pe Sf. Ioan Gură de Aur, care a spus că Iisus nu a murit pentru pereți de piatră, ci pentru aceste biserici vii, care sunt oamenii.

Și din acest punct de vedere, al lumii noi, Lumea II, cum am numit-o eu, am scris această carte, ISTORIA LITERATURII NEINREGIMENTATE, care se aplică și artei, și culturii în general.

Iar acest nou punct de vedere este pregătit profund, așezat, de cărți ca ARMAGHEDON REVELAT, în care arăt cum omul trebuie să-și reveleze armaghedonul din el, căci în lăuntrul său se dă bătălia dintre forțele binelui și forțele răului, apoi CIVITAS INNOCENTIAE, în care fac istoria utopiilor și a dystopiilor lumii, cu perspectiva Cetății Inocenței, și mai ales HOMO NOVUS, omul nou din Cetatea Inocenței.

Omul neînregimentat este un Homo Novus, un locuitor al acestei cetăți a viitorului.

ISTORIA mea are trei mari secțiuni, LUMEA I, lumea în care trăim, LUMEA II, lumea în care am vrea să trăim, și o punte de trecere dintre ele, numită SPAȚIUL LIMITROF.

Sigur, cel mai greu a fost să descopăr cazurile reprezentative pentru aceste lumi. Majoritatea scriitorilor și artiștilor visează la Lumea II, dar trăiesc cu toată ființa lor în Lumea I și sunt supuși unor interese mercantile, toți ar vrea să fie înregimentați într-o gașcă, dacă se poate în gașca de la putere.

Critica mea față de autorii selectați se face din acest punct de vedere, Spiritul Critic fiind orientat de criteriul primordial, care este Inocența.

Văzând că istoria literaturii și artei este dominată de interese de gașcă, am inventat un cuvânt nou, neînregimentat, inexistent în DEX, dar existent în limba engleză, și am creat această istorie, opusă istoriei de gașcă, o istorie care se adresează cititorului inocent din viitor.

În ea fac portretul Neînregimentatului, al scriitorului/artistului liber, independent, nesubordonat nici unei găști. Neînregimentatului i-am imaginat și un imn, pe o melodie populară cunoscută:

Neînregimentatului îi place

Sus la munte, sus la munte la izvor,

Liber și să fie-n pace

Al naturii, al naturii domnitor.

El vine din breasla cerească,

Dincolo de granițe și nori,

Cu verbu-i străpunge gașca lumească

Și-i falnic din veac și până-n zori.

Desigur, privită din perspectiva Lumii I, a lumii în care trăim, ISTORIA mea este o utopie, dar din perspectiva Cetății Inocenței, a lumii curate în care am vrea să trăim, este adevărata istorie.

Marea problemă pentru mine a fost să descopăr scriitori neînregimentați. Scriitori neînregimentați autentici sunt rari. Ei fac parte, așa cum spun în Imn, din „breasla cerească”, dincolo de orice fel de ancorări lumești. Așa ceva nu există pe pământ. Poate în America, fiindcă acolo există milioane de scriitori și nu există nici un fel de organizație de tipul Uniunea Scriitorilor. Aceasta este o invenție impusă de comuniști, de fosta Uniune Sovietică și de Franța, care se visa comunistă. Eu am trăit mult timp în America, 18 ani. Am publicat acolo 5 cărți în limba engleză, fundamentale, precum BRANUSI IN AMERICA, FINE ARTS IN AMERICA sau SHAKESPEARE AND EMINESCU. Și am vrut să mă fac membru al Uniunii Scriitorilor americani. Am căutat, am întrebat, dar nu există așa ceva acolo. Există diverse asociații, dar numai de un anumit gen, care să le apere scriitorilor dreptul de autor. Acolo se trăiește din scris. Și dreptul de autor este rege. La fel și în muzică și în toate artele. E o Lume cu adevărat Nouă, fiindcă apără independența și dreptul de a trăi liber. Dacă doi scriitori vor să facă o asociație, o fac, și există grupuri pe afinități culturale, așa cum există sute de biserici pe afinități religioase. Doi oameni cu o anumită concepție religioasă dacă vor să fondeze o biserică nouă, o fac, repede obțin aprobările de înființare, apoi adună prozeliți.

 

Această liberate nu există în România. Tinerii care visau să moară pentru ca țara să fie liberă, s-au înșelat. Sistemul comunist a creat o rețea atât de puternică încât nici azi nu se destramă, ba e și mai puternică, și mai periculoasă, ca neonazismul.

Eu am creat și am trăit ca un om liber. Și mi-am spus că nu se poate, poporul român, atât de înzestrat, are scriitori și artiști neînregimentați, care vor să trăiască în breasla cerească, nu în gașca lumească. Dar, vai, breasla s-a transformat în gașcă. Am crezut că un astfel de scriitor neînregimentat, cum l-am prezentat în scris, este Horațiu Mălăele, dar m-am înșelat, fiindcă am descoperit ancorările lui obediente în lumea în care trăim. La fel cazul lui Visarion Alexa, un original regizor teoretician. O mare surpriză! Mai sunt și alte cazuri, pe care le voi prezenta într-o nouă carte, fiindcă reacțiile la ISTORIA mea nu trebuie să treacă neconsemnate. E nevoie de transparență până la capăt.

Voi cerceta fenomenul pe cazuri concrete și se va vedea dacă este posibilă realizarea în practică a unei asemenea ISTORII, utopice, deocamdată.

Și trebuie să spun că lansarea cărții mele, realizate la CLUB 16 în prezența a peste 50 de persoane, care aflau pentru prima oară ceva nou, încă nespus, mi-a confirmat faptul că România se sufocă dacă nu se deschide supapa neînregimentării, dacă nu reînvie Spiritul Critic, pierdut, dacă oamenilor nu li se spune că există o lume mai bună, în care pot să trăiască liberi, cu de la sine putere, ca în vis.

 

(cuvânt de la lansarea cărții ISTORIA LITERATURII NEÎNREGIMENTATE)

 

Grid Modorcea