Revista LIMBA ROMÂNĂ – 33

 

                                                                                               de Gheorghe Pârja

Mai zilele trecute, prin bună­voința prietenului, cărturarului, omului cu folositoare energii culturale, Gheorghe Mihai Bârlea, am primit draga mea de revistă din Chișinău cu nume de destin național, LIMBA ROMÂNĂ (revistă de știință și cultură, număr dublu, ianuarie-februarie 2023). Sunt profund atașat de această nobilă publicație din mai multe motive. În primul rând, este prietenia mea cu făuritorii ei, Ana și Alexandru Bantoș, care m-au găzduit într-o vară pe cosmica lor terasă din Chișinău, de unde am văzut lumea basarabeană așa cum este. Apoi, am fost la Casa Limbii Române dimpreună cu Grigore Vieru, și un grup de maramureșeni, locul unde se plămădește revista din anul 1991.

An de an, revista mi-a fost călăuză în descifrarea înțelesurilor culturii de dincolo de Prut. Am mai descoperit în paginile ei un pod cultural de ținută. Colaborează la revistă nume de prestigiu, de pe cele două maluri ale Prutului, cu articole care abordează subiecte de mare interes. Și este scrisă într-o frumoasă limbă română. Multe înțelepciuni se desprind din lectura acestei minunate publicații. Dar să derulez sumarul numărului primit. Jurnalistul Constantin Olteanu deschide revista cu un articol cu iz aniversar și programatic: “Ajunsă la vârsta de 33 de ani, revista <Limba Română> acoperă, cu anii pe care-i adună, o parte din tăcerea noastră, o îmbracă în cuvintele pe care mai mult le-am șoptit decât le-am vorbit. Coborâtă de pe lemnul însângerat al crucii, a căutat cu ochiul abia deschis orizonturile care i s-au dat de Dumnezeu. E un drum până la tine însuți, de obicei, și aici nu este vorba doar de un individ care se naște pentru a se regăsi, ci de un popor care are de parcurs drumul regăsirii.”

Istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, scrie despre național și universal în poezia românească. Aici mă opresc și scriu, spre luare aminte, că revista Limba Română este editată cu sprijinul financiar din Fondul Recurent al Donatorilor – Academia Română. Mulțumim domnule președinte, Vivat Academia!, spun eu în numele cititorilor. Și știu de ce. Politologul Valeriu Saharneanu vorbește despre a treia Unire a Românilor, prin alegere, prin necesitate, sau prin voința altora. Doctorul în științe istorice, Anatol Petrencu, exemplifică actul de demnitate națională prin Unirea Principatelor Române.

Universitarul ieșean Ștefan Afloroaiei scrie despre adevăratul exil al lui Dimitrie Cantemir, adică treptele înțelegerii de sine. Sociologul Ioan C. Popa comentează eseul universitarului Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, despre Creație și Ruină. O veritabilă filosofie a istoriei, în care este cuprinsă și civilizația sătească, aflată sub amenințare. Ne aduce aminte cugetarea lui Paul Anghel: “când în lume nu vor mai fi țărani, omenirea va candida la înfrângeri definitive.” Incitant este articolul istoricului Ioan Scurtu despre Basarabia, văzută prin prisma propriei trăiri și experiențe. Doctorul în istorie Dorin Cimpoieșu ne prezintă profilul Maiei Sandu, președintele care a schimbat orientarea politică a Basarabiei de la Est spre Vest.

Maia Sandu este un om politic necesar în acest context geopolitic, cu deschidere folositoare spre Occident, în ciuda multor comentarii stranii care se mai aud și pe la noi. Universitarul Ana Bantoș se apleacă asupra unui subiect extrem de actual. Adică memoria în literatura migrației, construirea și reconstruirea identității. Poate mai puțini știu că în Basarabia s-a născut unul dintre cei mai mari ling­viști ai veacului trecut. Revista publică o scrisoare de la Iorgu Iordan, fost profesor al lui Eugen Coșeriu. Un amplu interviu realizează Alexandru Bantoș cu sociologul ieșean Ion I. Ionescu, la împlinirea vârstei de 70 de ani, o personalitate de rang internațional în acest domeniu. Aflăm de la domnul Ionescu că sociologia ne învață că nu suntem o sumă de interese ale unor ființe individuale, ci o comunitate, o țară cu valori și obiective clare.

O scrisoare de prietenie și recunoaștere a valorii profesionale îi adresează și universitarul băimărean Gheorghe Mihai Bârlea, care accentuează: „este de neconceput viața neînsoțită de prieteni, decât cu riscul traversării singurătății ca pe o boală a sufletului.” Domnul Bârlea, care este în colegiul de redacție, îi dedică bunului prieten și un poem. Revista este deschisă și spre personalități care trăiesc mai departe de Chișinău. Așa, Victor Ravini, din Suedia, publică un studiu despre “Miorița.” Am aflat și despre poruncile graiului național, alcătuite de Pan Halippa. Un interviu cu artistul plastic Ion Zderciuc ne pune în contact cu starea picturii și sculpturii din Basarabia.

Constatăm că avem o nouă traducere în limba română a lui Arthur Rimbaud, realizată de Teodor Bordeianu. Cercetătorul Andrei Prohin face un portret sugestiv savantului Petru Tarhon, cu operă științifică remarcabilă, care reflectă devenirea intelectualității basarabene postbelice, greutățile afirmării în cercetare. Aflăm de la Vlad Mischevca că în Hersonul bombardat se află mormântul unui domn fanariot, Manole Rosetti.

Aceasta este revista LIMBA ROMÂNĂ, din care am consemnat aproape toate articolele, o academie de spirit românesc, inspirată și tenace, din ultimii 33 de ani. Mulțumim Alexandru, mulțumim Ana și celor din jurul vostru!