Un pui de vânt fraged, nemâncat, s-a cocoțat pe creanga cireșului rezemată-n geamul de la curte. Plânge-n răcoarea dimineții și-n privirea ochiului ce-mi șade-n frunte să-mi povestească... despre nemurire. Alături, pe trotuarul opus, Yin și Yang merg ținându-se de mână. Atât de mult s-au apropiat unul de celălalt, juri că sunt în curtea țării mele, încât nu mai știi de ce parte a gardurilor este Yin sau Yang. Un singur hop mai am de trecut în viață, spune cel dinspre stradă, Yin sau Yang, bătrânețea! În rest n-am iertat nimic, le-am trecut pe toate.
Ca un septuagenar convins și decis, nu știu dacă
sunt spre gard ori spre stradă, spre râu, ori spre deal, un Yin, ori un
Yang - sau amândoi deodată, dar mă străduiesc s-ascult plânsetul puiului de vânt.
Mama sa, Vânturarița bătrână, nu mai știe nici ea ce
este, Yin, sau Yang și nu mai prididește
cu lucrările de primăvară umflată cu speranțe.
Nici tatăl său, bătrânul vânt, Yin sau Yang, plecat
la muncă în străinătate nu mai știe nimic de cei de-acasă, de neprihăniții și
neprimiții în Schengen.
Nici eu, septuagenarul convins, decis, (ne)hotărât,
nu mai știu ce și cine sunt.
Chiar, cine sunt eu?
Puiu
Răducan
22032023-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu