miercuri, 13 martie 2024

LUCIA STEFFENS, INIMA DIN PALMĂ, Colecția Poesis, Editura ECREATOR, Baia Mare, 2024

 

Sentimentul dragostei de oameni, de români și România, de Luceafărul nostru Eminescu, copilăria, mama - sunt tot atâtea teme care străbat de la un capăt la altul volumul de poezii scris de Lucia Steffens.

Poezia de-nceput „Te-am ales să te visez” ne aduce-n prim plan zbuciumul sufletesc al tinereții, al iubirii ne/împărtășite, toate situate într-un vis frumos, dar și dureros, așa cum e și „Eul” poetic al autoarei care caută în stăfundurile conștiinței sale exprimarea sentimentelor potrivite.

„Te-am strigat mai stai cu mine,

Dar ochii-ți triști erau  lacrimi străbătute

Nimic nu mă ținea în nopți târzii,

Doar imaginea unei iubiri pierdute...

Atunci am luat hotărârea să te revăd,

Măcar în visul nopților durute,

Știam și chiar am înțeles de-acum,

Că m-am pierdut în lume printre vise.”

Vise și realități redate- n versuri surprinzătoare în amintiri: „În amintiri sfărâmate de iubire,/ În culori din curcubeul răsărit/ Lacrimi au plecat pe-o apă de izvor/Noi am rămas prin gânduri călători/ Și vom rămâne plânși o vreme,/ Pe-un ram verde crud și înflorit,/ Acum când anii tineteții au trecut,/ Doar prin clipă, frumoaselor dorințe... Să întâmpinăm primăveri binevenite.”

(Ți-am prins inima în palmă)

Andreea Marin prin emisiunea tv„ Surprize, surprize” ar fi putut fi sursa de inspirație la poezia Relația la distanță:

„Ne împărtășim visele, temerile toate,/ Până târziu în noapte, apeluri și mesaje/ Și deși distanța aduce lacrimi multe,/ Dragostea noastră persistă să existe.”

Dorul pentru mama poetei care acum trăiește-n altă lume o face ca aici pe pământ să-i „cinstească frumosu- i nume: „Te iubesc, măicuța mea,/ Veșnica ta pomenire,/ Sus pe cer ești ca o stea,/ Să fii înger, ai menire.”

( Mama mea dragă )

Dragostea împărtășită(visată) într-o Conversație de iubire între „El” și „Ea” :

„Iubito,

În noaptea asta voi fi lângă tine,/ Tu să m-aștepti... că vin plin de idei/ Vreau   să-ți aștern iubirea... cum e bine,/ Să mor de drag... să te iubesc de vrei.”

Iubite,

Vreau să-mi faci... coroniță din iubire,/ Că am să vin... Și sărutări să-ți dau mereu/ Încet să te dezmierd... privirea să te admire/ Iar de Dragobete să mă iubești pe mine.”

Deși locuiește departe de țară poeta Lucia Steffens nu a uitat imaginea poetului nepereche Eminescu și nici datinile și obiceiurile românești amintindu-și În noaptea Sfântă de Crăciun – „Când Maica Domnului a plâns/ Și Magii daruri au adus,/Și azi copiii toți privesc/ Brazi împodobiți frumos/ Daruri în cinstea lui Hristos!”

-ca și Eminescu- pentru care a dezvoltat o mare admiratie a talentului său poetic (ca de altfel, mii și mii de români) – poeta Lucia Steffens dorește țării sale:

„Slăvit să fie poporul ce are astăzi un cuvânt/ Să fie libertate și pace pe pământ/ Să nu ne vindem țara la dușmanii străini.../ La mulți ani, frumoasă Românie!”.

-poeta Lucia Steffens trece prin această viață cu bune și cu rele iar fericirea o găsește în vise, credință și poezie.

„În viață am trecut prin multe/ Și am avut cu toții nevoi/ Am șters și lacrimi de pe față/ Și m-a bătut și vânt și ploi/ Și-am îmbrăcat ca toți o mască/       Mințindu-mă că totul este bine!/ Cuvântul meu azi mă demască,/ Că am ținut lacrima în mine,/ Mai scriu o poezie și încă una,/ În poezie-s cea mai fericită./ Și ce va spune lumea, mi-e totuna,/Sunt înțeleaptă ca o carte împlinită.”

(Am trecut prin viață)

OLIMPIA MUREȘAN, Ulmeni, MM, 2024

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu