de Gheorghe Pârja
Din când în când, îmi îndreptam privirea spre
învățământ și educație, deoarece surceaua nu sare departe de tăietor. Adică nu
am uitat că am terminat un liceu pedagogic de învățători și am fost o perioadă
scurtă dascăl într-un sat din Maramureș. De aceea tresar când se vorbește
despre școală. Chiar dacă învățarea de astăzi nu se face ca pe vremea mea,
rostul școlii de însușire de noi cunoștințe rămâne în vigoare. Discuții aprinse
se poartă pe marginea modului cum și cât se învață. Sunt avalanșe de propuneri
din partea unor profesori, elevi, părinți. Mai zilele trecute, Asociația
elevilor din Constanța a propus renunțarea la bacalaureat. E bine? E rău?
Această dilemă o pot limpezi doar cu opiniile unor consacrați în domeniu. Care
au stat, ori mai stau, la catedră sau în amfiteatru.
Recent, criticul literar Nicolae Manolescu,
academician, a adresat o scrisoare doamnei ministru al Educației, cu câteva
observații care ar putea îndrepta școala românească de astăzi. Consideră omul
literaturii române că actuala derulare a învățământului stă sub semnul unei
reforme greșite și cu consecințe foarte grave. Pe această temă a scris
numeroase articole. În revista pe care o conduce, am numit România literară, au
fost publicate numeroase intervenții ale unor dascăli din cele mai felurite
discipline, inclusiv un memoriu datorat Secției de Filologie și Literatură a
Academiei Române. Nu a avut nici un răspuns din partea doamnei ministru. La ce
v-ați fi așteptat, domnule Manolescu? Scrieți cu ironie intelectuală: Trebuie
să vă mărturisesc că nimic din ce se întâmplă în școală nu-mi este străin. Și
dacă m-am dovedit incapabil să vă rețin atenția cu o problemă majoră, precum
reforma, mă gândesc că poate am noroc cu una mai puțin importantă, pentru dv.,
doamnă ministru, nu pentru mine, în ochii căruia toate problemele sunt
importante. Cu atât mai mult, cu cât problema are o strânsă legătură cu
reforma, chiar dacă o precede.
Domnul Manolescu se sprijină pe un amplu articol,
semnat în numita revistă de profesoara de gimnaziu, doctor în litere, Alexandra
Florina Mănescu, care face o radiografie a rezultatelor de la simularea
evaluării naționale. Am reținut că la limba și literatura română, doar 44 de
elevi din 164 593 au obținut nota 10. Cei de altă etnie s-au dovedit mai
silitori. Profesoara crede că aceștia studiază și învață atât limba și
literatura română, cât și limba și literatura maternă, mai mult și mai bine
decât etnicii români. Zic și eu, bravo lor! Vai nouă! Doamna profesoară de
gimnaziu scrie în documentatul articol: „Calendarul oricărui examen național
este stabilit prin Ordin de ministru, publicat în Monitorul Oficial. Potrivit
calendarului pentru simularea evaluării naționale, vineri, 23 februarie, toți
elevii din clasa a VIII-a, care au fost prezenți la probele examenului, ar fi
trebuit să afle rezultatele. Ei bine, nu a fost așa.
În ziua comunicării rezultatelor, notele nu au fost
afișate la avizierele școlilor și nici nu au fost făcute publice pe vreun site
oficial. Unii diriginți i-au anunțat pe elevi, individual, telefonic. La
școală, profesorii de limba și literatura română și profesorii de matematică au
fost obligați să le spună elevilor și părinților, tot individual, notele.
Nimeni nu trebuie să știe nimic despre celălalt.” Multe din detaliile
atmosferei din școala românească sunt spuse de profesoara Mănescu. Domnul
Manolescu mai adaugă: „Nu credeam că școala noastră va ajunge atât de repede să
o imite pe aceea din SUA, din Franța și din alte state, urmându-le pe calea
pierzaniei. Corectitudinea politică dă naștere mediocrației și blochează
meritocrația. Cu tot respectul, vă avertizez, Doamnă Ministru, că vă faceți
răspunzătoare de consecințele unor astfel de măsuri negîndite și șocante pentru
cei care și-au petrecut întreaga viață în școală și a căror opinie o ignorați”,
încheie domnul Manolescu.
Fiecare profesor poate scrie mai departe acest
articol. Eu cred că reforma nu se poate face doar prin Ordin de ministru. Ceva
trebuie făcut. Dar cine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu