Deloc metaforic, fiecare zi în plus în fruntea statului, după încheierea mandatului său, adună un rând de cătușe la încheietura uzurpatorului… Și vor fi atâtea zale că, la un moment dat, se va îndoi sub greutatea lor… Și ‘geaba va căuta a-și cere din nou iertare românilor, de data aceasta postfactum, nu anteevenimente, cum a făcut, ne-ar fi plăcut a crede, într-un moment unic de sinceritate, de 1 Decembrie, și nu pentru a-și puncta un „mea culpa” salvator la momentul potrivit, pentru că toate acele cătușe pe care ni le-a pus nouă în drepturile de a alege, de a decide, de a ne exprima, în limitarea libertății de mișcare prin inclusiv zăvorirea ușilor secțiilor de vot și protejarea acestora cu brațul militar al extensiei camarilei sale, nimic nu-l va mai ajuta… Va rămâne cu eticheta de uzurpator în racla (nu panteonul) președinților postdecembriști, oricum una prăfuită, slinoasă, plină de schelete pe trupurile celor ce au murit pentru dreptul și de a fi liberi, și de a vota.
Și va rămâne și ca uzurpator, dar și prin abuzurile
în funcție… Și multe capete de acuzare se vor strânge, dacă nu la judecata de
nejustiție de astăzi, măcar la cea a reclamării dreptului la adevăr și
reconstituire, inclusiv printr-un proces ce va lipsi poate acum… Pentru că nu
era nevoie de nici un argument pentru a contata încheierea „de facto” a
mandatului său de președinte. Și nu, nici măcar precizarea constituțională că
un președinte încă în funcție trebuie să rămână în funcție, nu și în
exercitarea de sine a tuturor atribuțiilor de până atunci, până la investirea
noului președinte nu-i va folosi. Pentru că, juridic, precizarea se referă la
rămânerea în funcție până când noul președinte ales depune jurământul. Noul
președinte ales. Nu cel ce urmează a fi ales, pentru că această perioadă de
extensie, „în extremis” (calamități, război) nu vizează situația organizării de
alegeri și de scrutinuri electorale, ci se aplica doar pentru un președinte
deja ales în timpul mandatul aceluia care trebuie să plece.
De aceea, Klaus Iohannis este un uzurpator al
funcției prezidențiale… Și, de drept, fiecare următor înlocuitor temporar al
lui în fruntea Statului Român, de la președintele Senatului în ordinea
funcțiilor în stat, a neputințelor am putea spune, ar fi trebuit să reclame
funcția prezidențială ca interimat… Dar să nu permită perpetuarea unui
uzurpator… Și poate dacă ar fi rămas doar așa, uzurpator, lucrurile nu ar fi
fost atât de grave… Dar Klaus Iohannis a luat și decizii, prin desemnarea unui
premier el încadrându-se și la abuzul în funcție… Și nu era nevoie nici măcar
ca lașa struțocămilă a curții constituționale să vină să traseze clar putințele
pe care le mai avea Klaus Iohannis. Pentru că însăși desemnarea de către
Iohannis a premierului se încadrează la atâtea încălcări de legi și norme, de
securitate, că totul se constituie într-o nulitate în sine. Căci, în logica
desemnării constituționale a unui premier, președintele, trebuie să aibă acces
de drept la informațiile clasificate, să aibă un certificat ORNISS valabil,
pentru a putea constata că noul desemnat nu este o marionetă a puterilor
străine și nu constituie un risc la adresa securității naționale, nefiind
nicidecum valabilă presupunerea că, fiind vorba de un personaj aflat la a doua
desemnare, se poate presupune că nu are bube, pete, molime puturoase în el…
Pentru că acest „nou” premier desemnat, fie și același cu cel existent, trebuia
analizat din perspectiva îndeplinirii condițiilor de securitate națională. Iar
Klaus uzurpatorul nu o putea face decât în baza unui nou certificat ORNISS… Nu
în baza celui de sine invalidat la sfârșitul mandatului său…
Or, lipsesc atâtea zale în desemnarea și promovarea
unui premier, și al guvernului său (nou), că totul este de o fragilitate din a
cărei petice se pot face de acum manșete pentru puscăriabilii de mâine… Pentru
că, pe fond, cum desemnarea actualului premier (vechi) nu a avut loc în
condițiile unui certificat ORNISS valabil al desemnatorului, recte Klaus
uzurpatorul, numirea și investirea nu sunt legale… Și nici trasarea unui guvern
care nu se poate încadra nici măcar la statutul de „cabinet din umbră”… Pentru
că este ilegitim… Ilegitim și prin prezența unui cetățean cu dublă cetățenie în
CSAT, prin aducerea unui maghiar în fruntea unui minister cu drept de prezență
în CSAT… Un individ cu multe polițe la adresa românilor din Transilvania și
doar pentru felul în care acesta a scos crucile Eroilor Români din cimitirul
militar din Valea Uzului și nu ar trebui să fie acceptat la aceeași masă, a
Consiliului Suprem de Apărare, alături de ministrul Apărării… Și care, la prima
întrunire a CSAT, ilegală, pentru că un președinte în afara mandatului nu are
dreptul să întrunească acest Consiliu, ar putea fi cel ce va constata tocmai
ilegalitatea prezenței lui Iohannis în fruntea CSAT -ului! Ba, știind aroganța
și tupeul acestor exemplare, s-ar putea ca acesta să forțeze, printr-un alt
abuz de funcție, și pe seama lașității celorlalți membri prezenți, lași din
momentul în care nu s-au opus transformării unei uzurpări în abuz în funcție,
s-ar putea, așadar, să forțeze coordonarea ședinței de securitate printr-o
formă „politică” de acoperire…
Cezar
Adonis Mihalache – Natiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu