Scriitorul Răzvan Ducan, primul român care a intrat în Spațiul Schengen

 Deși Ziua Limbii Române din 2024 este deja istorie revin asupra ei și trebuie să vă mărturisesc că un grup de români adevărați au sărbătorit acest eveniment la Viena, pe 31 august. Această excursie tematică în centrul muzicii clasice și al operei (Christoph Willibald Gluck, Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Johannes Brahms, Anton Bruckner, Antonio Vivaldi, Johann Strauss-fiul și familia sa care au creat valsurile în Viena) a fost organizată de către Sorina Bloj de la Reghin, fostă membra a grupului folk ECOUL (de pe timpul lui Adrian Păunescu) și de scriitorul Nicolae Băciuț din Târgu Mureș, director al Direcției pentru Cultură Mureș.

Dacă regret ceva din anul 2024, ce tocmai a trecut, este faptul că nu am putut participa (din motive obiective) la sărbătorirea Zilei Naționale a României la Viena, la eveniment implicându-se exemplar, din câte am auzit,  din partea românilor de la Viena,  d-na Laura Hant, președinta Asociației ”Mihai Eminescu - Viena”. Era un bun prilej să mă întâlnesc și cu maramureșeanul Ioan Godja – președinte RTV Unirea, dar și cu alți prieteni.  

   Invitație am primit și de la scriitorul Răzvan Ducan, un „veteran” în ceea ce privește acțiunile culturale despre spiritul românesc și reprezentanții ei de seamă (fie că vorbim de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Constantin Brâncuși, Grigore Vieru, ș.a.) din afara grănițelor țării (Republica Moldova, Serbia, Bulgaria, Austria, Italia).

   Ceea ce surprinde plăcut la poetul Răzvan Ducan e faptul că după fiecare activitate literară lasă și „dovada” scrisă a demersului său, așa cum a procedat după finalizarea proiectului cultural legat de sărbătorirea Zilei Limbii Române, 31 august 2024 de la Viena și a tipărit volumul „Români la Viena”, editura „Vatra Veche” Târgu-Mureș, 2024.

   În prefața numită „Atât de aproape, departe” scriitorul și editorul Nicolae Băciuț scrie: „Poezia acestei cărți aduce departele aproape, îi luminează părți știute și neștiute, văzute sau doar imaginate. Viena lui Răzvan Ducan e o rană deschisă, nevindecabilă, mai lasă să se audă zgomotele și furia unor vremi. (...)  Și de această dată, Răzvan Ducan dă istoriei ce e al istoriei și poeziei ce e al poeziei. Demersul său original, unic, poate face parte din dosarul procesului român, intentat Vienei de ieri și de azi, care va ajunge, până la urmă, și la o Judecată de Apoi”.

   În cele peste 150 de pagini, poetul Răzvan Ducan se comportă ca un istoric român căruia îi pasă și ne aduce în memorie figuri luminoase ale nației, care au pus umărul, pe pământ străin, pentru progresul științei și prestigiul României la Viena (capitala Europei, am putea spune, în secolele XVIII-XIX) : Mihai Viteazu, Șerban Cantacuzino, Ioan Molnar Piuariu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Horea, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, bancherul Zenovie Pop, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Dumba&România Jună, Veronica Micle, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, savantul Nicolae Teclu, Badea Cârțan, George Enescu, actrița Agatha Bârsescu, Aurel Vlaicu, părintele Gheorghe Oprean, Iuliu Maniu, eminescologul  Dan Toma Dulciu, ș.a

Cunoșteam faptul că mulți pașoptiști și-au desăvârșit studiile la Viena dar trebuie să recunosc că nici eu nu aflasem despre multe din legăturile profunde ale românilor (ex. Zenovie Pop care l-a sprijinit pe inventatorul Petrache Poenaru) cu lumea aristocrată a Vienei și contribuția lor la dezvoltarea lumii, ori salutul pe care-l folosea Mihai Eminescu în cercul de prieteni: „Trăiască Nația”! (iar când era salutat răspundea cu cuvintele: „Sus cu dânsa”!).

De apreciat faptul că toate aceste file de istorie românească la Viena sunt scrise în versuri și constitue un adevărat Jurnal sentimental al poetului din Târnăveni, Mureș. În versuri originale, justițiare, alteori nostalgice, uneori acide, triste sau vesele, întotdeauna uimitoare, Răzvan Ducan ne ține mintea trează și ne bucură și pe noi, cititorii, că suntem români, urmașii personajelor sale!

Cunoscut ca eminescolog (prin sângele lui Răzvan Ducan curgând din belșug sângele Demiugului) dă „Cezarului ce-i al Cezarului”, adică un număr de 44 de poezii, printre care și „Sunt trei locații de pe trei străzi...”: „Sunt trei locații de pe trei străzi,/ Ce au plăcuțe pe ele, de informare,/ Că acolo a locuit Eminescu la Viena,/ devenite în prezent puncte cardinale.// După ele te poți și acum orienta,/ De unde răsare soarele și unde apune,/ Unde Lumina de lună intră cu raze,/ În cămăruțele de descifrat rune.// Unde intră și zgomot de trăsuri,/ și opinteli de cai și struniri de vizitii,/ Unde el citea cărți de-mprumut,/ Până ce lumânarea era eclipsată de zi.// Unde se năcăjea de nedreptatea,/ Românilor din Transilvania, în  propria țară,/  Și trimiterea articolelor la Federațiunea,/ Pe urme cu copoi, de la Siguranța ungară.// ...această țară care e mai mult a noastră decât a lor/ Va trebui să-și apere vetrele,/ Altfel, dacă va continua așa,/ ei vor maghiariza până și pietrele.// Oare dacă eu, acum, aș da de-o parte,/ Tencuielile acelor încăperi sublime,/ Aș mai găsi la stratul timpului său,/ Tăcerile luptelor sale intestine?// Acolo scria și poezii și nu numai,/ Cu pana înmuiată în pâcla de noapte,/ Oare acolo s-au tencuit toate crăpăturile,/ Ce-i ascund of-uri din șoapte?// Așadar, trei plăcuțe: pe porzellangasse,/ Dianagasse și Kollergasse,/ Amintesc de un Geniu pustiu,/ Ce ardea flamboaiant, în îndoieli luminoase”.

De remarcat și fragmentele de proză din cartea „Licurici sub Luceafăr”, editura „Nico” Târgu-Mureș; „Gheorghe Oprean – o viață închinată unirii românilor și înălțării bisericii ortodoxe”, editura „Tipomur”, reeditată la editura „Vatra Veche” Târgu-Mureș  și „Autoduminici”, editura „Nico” Târgu-Mureș ale autorului Răzvan Ducan, ce întregesc tabloul activităților de pionerat românești din Viena secolelor trecute și galeria personalităților  din capitala Austriei.

Prin acest nou volum „Români la Viena”, scriitorul Răzvan Ducan, membru al Uniunii Scriitorilor din 2001, mai pune o cărămidă la efidificiul său numit simplu „România din sufletul meu!”. Felicitări!

                                                          Gelu DRAGOȘ, UZPR