Unde-i iarna?

Unde-i iarna asta? O fi înghețat

Ori s-a topit și scurs în zări.

În sănii șchioape s-o fi îmbarcat

Și stă cam zgribulită pe cărări.

Am așteptat-o-n noaptea de Crăciun,

Că multe flori în geam avea să dea,

Să-mpodobească lumea-n flori de crin

Și să vedem Fecioara cum năștea.

Iarna, pe când Pruncul Sfânt aduce,

Deschide iar și iar portaluri de iubire.

Isaia nu văzuse că vine pentru Cruce,

Ci percepea doar miza de sfântă mântuire.

Dar cred că zâna căuta Crăciuni

Ce umblă cu promisiuni uitate.

Să strângă speranțele pierdute-n lumi

Pe care nu le-ar mai dori trucate!

Și totuși, iarna n-ar putea muri,

C-ar însemna și visele să moară!

Ea trebuie să cearnă-n veșnicii,

Să-ntâmpine An Noul când coboară.

Să vină iarna chiar în noaptea astă!

S-arate fața ei de mare sărbătoare,

Cu Noul An la braț, o zână fastă,

Speranță și iubire să-mpartă cu fervoare!

de Valeria Bilt