Era Ieri, trecea o fanfară, cum trec fanfarele, de obicei, și din vechime, în frunte cu unul țanțoș, cu epoleți, și-n capătul străzii, așteptând ambulanța muzicală, domnul Poe, răsărit, nu știm de unde, ba, poate că da, fuma rezermat de un stâlp de telegraf, înalt cât un catarg de corabie. Sus, pe două piciorușe se rezema o pancartă, pe ea scria AN NOU FERICIT! și LA MULȚI ANI, PRIETENI! Se puteau citi literele aurii, cusute pe o pânză albă, albă. Și, după cum distinsul Hegel, însuși, gândea, din celălat capăt al străzii, Ieri este Astăzi, iar Astăzi este Mâine.
Se parfumează, mai abitir, tabacul, atunci când cauți, aerian, chibrituri.
Horia MUNTENUȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu