La momentul la care am scris despre schimbările din Siria, mi-au sărit în cap toți. „N-ai tu habar ce se întâmplă acolo, i-au spart pe ruși!” – cam în tonul acesta erau comentariile. Se trezise instinctul de geopolitician și expert în Orientul Mijlociu aproape în fiecare spărgător de semințe domiciliat în galeria vreunei echipe din Divizia A. Toți știau cum e cu Siria, cum e cu ce se întâmplă pe-acolo. Mă rog, m-am lovit de atâtea ori de autosuficiența românească încât nu mă mai supăr.
Revenind la Siria, putem observa încă de pe acum
modul în care se transformă într-un Afganistan atât pentru SUA cât și pentru
Turcia. Cel puțin turcii au propriile forțe paramilitare pe care le
controlează, dar nu m-ar mira ca la un moment dat să se trezească fără cozile
de topor de acolo. Cei care nu s-au lovit de Orient n-au habar cât de fluidă e
situația și cum azi, când pui capul pe pernă, ești prieten la cataramă cu Ahmed
pentru ca mâine dimineață, când te trezești, vezi că ai casa înconjurată de
Ahmed și prietenii săi, înarmați până-n dinți, cerându-ți să te predai.
Au făcut înconjurul presei occidentale declarațiile
lui Abu Mohammad al-Julani despre respectarea drepturilor minorităților,
democrația în Siria și alte șabloane occidentale care bag mâna-n foc că n-au
fost rostite de el! Dacă te uiți la ceea ce se întâmplă acum, în Siria îți vine
să-ți smulgi părul din cap. Ceea ce era o societate modernă, în care oamenii se
înțelegeau între ei indiferent de religie, s-a transformat într-o societate
gregară, în care violența e la ordinea zilei. În cel mai bun caz, dacă nu sunt
abordați cu arma automată, creștinii sunt vizitați de șeici binevoitori care le
propun să adere la Islam cu vorbe atent meșteșugite, de genul „nu crezi că e
păcat ca fața asta frumoasă a ta să ardă în fața tuturor credincioșilor
adevărați?”. Alauiții sunt umiliți în public, bătuți, făcuți câini și, dacă au
avut vreo atingere cu fostul regim, lichidați fără milă în văzul lumii. În
realitate situația din Siria e mult mai complicată decât pare și, repet, are
toate șansele să se transforme într-un nou Afganistan pentru americani.
Mulți au impresia că al-Julani a preluat puterea,
transformându-se într-un politician sadea care acum participă la o tranziție a
puterii. E fals! Una e să conduci după bunul plac o armată teroristă care
cucerește niște zone și cu totul altceva e să conduci o țară. Forțele lui
al-Julani sunt asemeni maimuțelor scăpate într-un supermarket, astfel încât în
acest moment nu fac altceva decât să încurce totul la maxim: deciziile se
aplică după bunul plac, mai nimeni nu știe de unde vin ordinele și dacă trebuie
să asculte de superior, justiție nu mai există de mult, iar problemele
oamenilor simpli se înmulțesc de la o zi la alta.
O manifestație de protest a creștinilor și
alauiților a fost înăbușită cu gloanțe. Arestări arbitrare se fac în timpul
nopții, asemeni celor operate în timpul regimului bolșevic. Oameni simpli sunt
umiliți la lumina zilei pentru simplul motiv că nu sunt suniți. Sunt chestiuni
asupra cărora Occidentul închide ochii, așa cum a făcut întotdeauna. Doar că
treburile n-au cum să rămână în acest fel.
V-am spus cu ceva mai mult timp în urmă că forțele
de elită ale lui al Assad s-au transformat în forțe de gherilă, acționând din
zona muntoasă a graniței cu Libanul. Iată că deja au începu să apară primele
conflicte majore între Armata Siriană – care acum se reface sub coordonarea
Tigrilor lui Al Assad – și forțele teroriste aflate la putere în Siria.
Conflictul este amplificat de materiale video care arată atrocitățile comise
împotriva alauiților, iar picătura care a umplut paharul a fost un clip lansat
de HTS în care era pângărit un altar alauit. Așadar, totul stă să explodeze
acolo, înainte de a se fi făcut pașii preliminari în direcția re-statalizării
țării.
Israelul se bucură că și-a extins granițele. Încă un
pas spre „Marele Israel” – pare a spune Netaniahu. Doar că istoria îi joacă
feste. Am mai spus-o de multe ori: și-au bătut cuie în coșciug. S-au înconjurat
de radicali musulmani pe care doar au impresia că-i pot stăpâni. Da, prima
linie de coordonare e în solda lor. Poate și a doua linie. Dar ce te faci cu
marea masă care e deosebit de reactivă și care, sub nicio formă nu se
mulțumește cu o atmosferă de pace. Sunt numeroși devianți care dacă nu aud
țăcănitul metalic al armelor nu pot trăi. Și care, până acum au fost devotați cauzei
deoarece se mergea pe linia ideologiei religioase. Pentru aceștia nu există
stopare și nici o pauză prea mare. Ei, neavând unde să mai lupte, se uită
atenți spre Israel. Pentru că nu mai au unde în altă parte.
Mai devreme sau mai târziu totul va bubui urât. Mă
uit, de exemplu, la cum se dezvoltă situația în interiorul instituțiilor
statului sirian. Șef al serviciilor secrete a fost numit Anas Hassan Khattab,
un terorist autentic, care acum a pus mâna pe o structură statală esențială.
Peste tot vezi diverși teroriști, aflați pe listele internaționale, care ies la
lumină drept șefi de instituții siriene. Însă peisajul nu e complet dacă nu
vedem adevărul, anume că Siria, în realitate, este un stat invadat. Unii încă
au impresia că în Siria a existat un război civil în care diverse facțiuni s-au
apucat să lupte împotriva lui al-Assad. Realitatea este însă alta. Cei care au
luptat împotriva lui al-Assad sunt, într-o majoritate covârșitoare, forțe
străine, jihadiști culeși de peste tot din lume și grupați împotriva
președintelui legitim al țării. Localnicii sunt disperați când văd că „brațul
legii” este reprezentat de tadjici, uzbeci sau uiguri, oameni străini de loc.
Așadar, din punct de vedere tehnic, Siria este un stat ocupat de forțe străine,
iar sirienii care-l urau pe al-Assad constată cu stupoare că au sărit din lac
în puț.
Ce se întâmplă cu rușii din Siria? E ciudat
întrucât, în timp ce media occidentală vorbește de o retragere a Rusiei din
Siria, elicopterele rusești continuă să patruleze neîngrădite, iar convoailele
militare ale Rusiei tranzitează fără probleme țara. Da, știu, mai sunt
jihadiști care-și fac selfie-uri înjurând camioanele în trecere, dar nu au
existat incidente. Ceea ce, de exemplu, nu se întâmplă cu trupele americane
parcate în Siria care, pentru a tranzita între două puncte, au nevoie de o
întreagă desfășurare de forțe, de supraveghere din aer s.a.m.d.
Foarte mulți vorbesc despre iminenta creare a unui
stat alauito-creștin în zona litorală, care să fie delimitat în interior de
autostrada M5(linia Homs-Hama-Idlib). O asemenea construcție statală ar limita
mult puterea statului islamic sirian deoarece va pierde accesul la Mediterana.
Pe moment nu s-au distilat forțe capabile de o asemenea mișcare, dar pe zi ce
trece agresiunea de care are parte populația, în paralel cu nemulțumirile din
armată și din structura statală siriană, pot conduce la o asemenea soluție
care, de altfel, va fi bine primită de jucătorii din zonă.
Închei aici articolul de azi, cu speranța că am
reușit să vă împrospătez puțin imaginea despre ceea ce se întâmplă în Siria.
Oricum de-acolo vom primi vești din ce în ce mai contradictorii întrucât, cum
bine știți, niciodată Occidentul nu a obținut rezultatul scontat în Orient ci,
de fiecare dată, s-a trezit cu probleme mai mari decât cele pe care-și
propusese să le rezolve. La fel e acum în Siria.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu