Puiu Răducan ne propune „Fabule și pamflete” educaționale

Citind definiția fabulei în dicționar, aflăm că „Fabula este opera epică, în proză sau versuri, în care se prezintă defecte omenești, prin intermediul unor necuvântătoare personificate, cu scopul de a fi îndreptate. Fabula are un caracter educativ. Morala ei poate fi destinată și copiilor, nu doar adulților. Ideile morale pe care o fabulă le transmite din plin sunt: să nu-și însușească munca altora, să nu fure, să nu mintă, să nu trădeze, să nu jignească etc. Printre cele mai cunoscute fabule românești se numără: „Boul și vițelul”, de Grigore Alexandrescu, „Corbul și vulpea”, de Gheorghe Asachi, „Bietul Ion”, de Ion Luca Caragiale, „Greierul și furnica”, de Alecu Donici, „Măgarul în grevă”, de George Topârceanu.

Despre fabulele și pamfletele scrise de către Puiu Răducan, maestrul Nicolae Dragoș, cel care a prefațat cartea apărută la editura „Mircea cel Bătrân” Băile Olănești, în 2023 a scris: „Ivite parcă dintr-o candoare premeditată, cu acceptarea, uneori, a unor rime ce nu ocolesc intenționate stângăcii, versurile scrise de Puiu Răducan deconspiră existența unor ispite parodice ale intuiției ce înlesnesc drumurile spre o originalitate frustă în exprimarea unor atitudini și sentimente care mărturisesc îndrăzneli riscate și riscante. (...) Morala fabulelor și fulgerele pamfletelor nu le dau pace turbulenților și delicvenților care se amăgesc că și-ar putea ascunde chipurile după costumații și măști de împrumut de la diverse animale de esopică sorginte”.

Titlurile fabulelor spun totul despre temele abordate și personajele lor: interlopi, prostituate, drogați, bețivi, oameni în sutană (biserică), cerșetori, țigani, moartea, politicieni (diplomați), pandemia, magistrați, pescari, guvern (miniștri), ospătari (bacșiș), medici, U.E., funcționari (administrație), Schengen, bancheri, facebook, hoții pădurilor, firme străine, căsătorie din interes, șoferi, polițiști, mincinoși, parveniți, atei, șomeri, bișnițari, pușcăriași, pensionari, emisiuni TV, etc.

În cele 144 de fabule și pamflete descoperim stilul unic, original, esopic al lui Puiu Răducan, care este când acid, când sarcastic, când binevoitor, în funcție de situație și de subiectele dezbătute.

Exemplific:  Interlopul cu școală puțină și bani mulți, îi face toate plăcerile (meandrele) odraslei: „În timpul veseliei se-apropie...ghindoc/ cu pașii crăcănați, măritul interlop./Mașină ai de-acum, dar nu ai docoment,/ dar cât îs bou în viață, nu-ți trebuie carnet!”.

Cea mai veche meserie din lume, prostituția, e subiect de fabulă pentru Puiu Răducan iar unghiul de unde fabulează ne duce cu gândul la istorie: „Atacă mândra rățușcă,/ tirurile otomane,/ nu le iartă, ci le-mpușcă,/ nimeni nu moare de foame.// Drăgălașii de aleși/ i-au răpit dreptul la muncă/ și-o vedem destul de des,/ cum prin multe tiruri urcă”.

Un personaj simbol al celor care ne reprezintă în Parlamentul României este „călugărul din Făget” care în campania electorale le promite votanților „marea și sarea” dar pe urmă uită și folosește banii publici după cum le „poruncește” Bruxelles-ul: „Mai tăceți dracu* din gură!/ Știți că eu...nu aiurez!/ Vă umplu gura cu zgură/ Și pe toți vă vaccinez!// că s-au cumpărat vaccinuri/ cam cât pentru șapte țări/ și am să vă scot din chinuri,/ când veți vedea ceafa-n zări”.

Angajările în România se fac ca-n fabula „Consulatul și plăvanul”, adică pe nepotisme (cazul de față), pe „cașcaval” (a se citi bani mulți, în euro, dacă se poate) și...sex („puicuțe” cât mai tinere, botoxate, „meseriașe” și ...neștiutoare de carte): „- Unchiule, cam întrunește/ce mataluță îmi ceri!/ Câți ani are-acum plăvanul,/ c-am uitat ce mi-ai spus ieri?// - În august, vreo patrușdoi./ Carte de muncă nu are./ Ne-ajută pe amândoi,/ Dă-i un post, că poți, dă-i mare!// - Mă bucură așa rudă!/ Ghiolbanul e-un om de fală,/ cu trei ani de consulat,/ ia pensie...specială...”.

Angajații la stat, adică huliții bugetari sunt încondeiați în fabula „Angajat”: „Angajatorului atât i-a fost supliciul/ și pe Trifon, afară-un pic l-a dat./ - Ce-ai făcut, mă? îl ceartă nea Custură,/ - De ce, mă, zice mă-sa, n-ai lucrat?/ - Mai tăceți, mă, dracu* din gură!/ Nu am fost angajat la...STAT?”.

Poezia metaforică din stirpea prozelor lui Fănuș Neagu o întâlnim cu asupra de măsură în „Moșul și bătrânețea”: „Merge moșul șchiopătând/ la biserica-ntr-o rână,/ cu un muc de lumânare,/ ce-l ține strâns într-o mână.// După fiecare colț,/ l-a părăsit tinerețea./ ca uliul pe pradă-n clonț,/ îl ține-acum bătrânețea.// Pe genunchii lacului/ șoimii-i aduc zvonuri grele/ și-n sămânța gândului,/ numai rele paralele.// - Un* te duci, măi moșule,/ Și de ce ai ochiul plâns?/ - Merg cu bătrâneţea-n târg,/ merg cu ea s-o fac de râs!”.

Despre virusul Covid – 19 și pandemia de acum trei-patru ani s-a scris atât de mult și sunt atâtea păreri, pro și contra, încât subiectul nu i-a scăpat nici lui Puiu Răducan, care și-ar dori să ajungă la toți, fără discriminare: „Pandemia inventată/ umblă cu gura căscată./ Umple bucile cu măști/ și politica de proști.// Îngrădește libertatea/ și pune în cuști dreptatea./ Seamănă-n țară psihoză,/ precum paiele-n batoză.//(...) Fă-ți și tu abonament,/ urcă-te prin Parlament/ și dă-te ca aliment,/ la toți, în orice moment”.

Despre accidentele rutiere în care cei „însemnați”, a se citi cu funcții și bani, (vezi cazurile ministrei justiției care a condus cu alcoolemie mare, Mario Iorgulescu, Vlad Pascu și câți și mai câți parlamentari, patroni, magistrați, polițiști) scapă basma curată scrie în „Doctor Grangur” (inspirat titlu!): „A murit fiul lui nea Vasile./ Un copil cuminte, timid./ În acte-a fost trecut de trei zile,/ că l-a sfâșiat un virus, Covid.// Adevărul e unul singur:/ o mașină a dat peste el./ La spital, medicul Grangur/ a scris că l-a mușcat Covidul nițel.// Se zbate doctorul Grangur/ să fie pe plac celor de sus/ și scrie nebun de unul singur/ că mortul a fost dorit de Iisus”.

Despre alegeri scria în 2023 în fabula „Vântul” următoarele: „Din patru-n patru ani îl cheamă la alegeri/ și îi promite munți și văi cu aur,/ îl tot aburește prin multe prelegeri/ și-apoi, sărăcia-l împunge ca un taur.// Un taur aprig, dușmănos, nervos,/ precum o ploaie rece-ndrăgostită,/ șterge iar cu poporul pe jos,/ viață de câine, viață chinuită”. Tare-s curios cu ce ar compara pe „catindați” acum când alegerile sunt în plop datorită CCR-ului și președintelui iresponsabil, multiple case, dar căruia îi place Palatul Cotroceni, golful și excursiile pe banii românilor!

Despre jefuirea țării și a bogățiilor ei, cu acordul și complicitatea celor din Dealul Arsenalului, scrie cel mai bine în „Pădurile și drujba”: „...Flămânde, cioatele goneau copacii/ și munților le provocau chelie,/ TIR-urile așteptau ca prostănacii/ lemnele-n spinare lor se suie.// Și fugeau, fugeau pădurile virgine,/ ce ne-au umbrit cu sutele de ani,/ tot dispăreau în țările străine/ să umple buzunare-adânci cu bani.// Iar primăvara haitele de muguri/ plângeau amar pe-o cioată tristă/ iar tufa liberalo-democrată/ se zbenguia cu cea hortistă”.

În „Judecătorul” Puiu Răducan face o radiografie pertinentă a celor 35 de ani de la schimbarea regimului comunist și începutul „dărâmăturii” a tot ce-au construit predecesorii ( industrie, construcții de mașini, combinate, sisteme de irigații, zootehnie), adică bunicii, părinții și chiar noi, cei trecuți de 50 ani: „Au distrus fabrici, uzine,/ noi aplaudam,/ alții...mureau de rușine,/ noi ne dușmăneam...// Au distrus agricultura,/ când găteam la tuci./ În noi se umfla rău ura,/ azi...luăm de la turci.// Au distrus și sănătatea,/ suntem bolnavi rău./ Durerile zac în comă,/ pentru-un pămpălău.// Au distrus învățământul,/ azi e-un ...traseism,/ ne dirijează cuvântul,/ spre-analfabetism.// Suntem ultimii din lume./ Aici am ajuns./ Votând numai ateiști,/ nu găsim răspuns./ Ne-am umplut de datorii,/ barbarii tirani,/ ei, principiul valorii,/ îl numără-n bani.// Se zbat eroii-n morminte...”.

Fiind un admirator dintotdeauna al femeii, Puiu Răducan ne propune, în stil umoristic, tipul femeii ideale în pamfletul ”Iubito!”: „Iubito, când vorbești cu mine, să taci!/ Așa poți deveni o blândă Monalisă./ Habar n-ai ce plăcere îmi faci,/ când vorbești lumii cu gura închisă!// Iubito, când vorbești cu mine să taci!/ Te vor asculta munții, natura verde,/ vei alunga astfel sălbaticii draci,/ tăcând, te iert, nimeni nu vede”.

Trecerea anilor peste noi, venirea inevitabilă a bătrâneții (mai ales la femei) este suportabilă când o spune autorul din Băile Olănești umoristic în „Țâța și siliconul”: „...O țâță zglobie cu carnea fugită,/ sta agățată de-o babă sfrijită./ Se tot bălăngănea, mai mult în jos/ și concluziona...că nu e de folos.//Câteodată, rezemată-n buric,/ Tristă spunea: Nu-s bună de nimic!/ Ani mulți și carnea s-au tot dus./ Ce mândră sta odată priponită sus!//(...O țâță bezmetică ce-odată a fost sân,/ stă atârnată de-o babă privind spre alt tărâm./ Nici popa nici medicul n-au ce să-i facă./ Își face cruce; Bună eram odată!”.

Lipsa apei și căldurii nu se întâmplă numai în capitală, e un fapt general, motiv pentru care Puiu Răducan îl abordează direct în „Caloriferul”: „A venit frigul și gerul/ coborând de pe cea coastă,/ dârdâie caloriferul.../ vai de noi... în casa noastră!(...) Am ajuns cum vor aleșii;/ Toți candidați la sicriu./ Ne-au adus și izolete/ să urcăm cât nu-i târziu”.

Despre pensiile mici, adică „nespeciale” scrie cu emoție și tristețe în „Pensia și portofelul”: „...Dacă tot nu are bani,/ iar avutu-i subțirel,/ Nea Gheorghe, bogat în ani,/ vru să-și ia un portofel./ Tocmai veni toamna spartă/ de pe coama dealului,/ iar portofelul îl costă,/ exact cât pensia lui”.

Minunată carte de fabule, pamflete și poezie am primit de la prietenul meu Puiu Răducan, pe care-l felicit din toată inima! Iar eu mă bucur că-n ultima zi din defunctul 2024 am avut parte de o asemenea lectură care-ți astâmpără sufletul dacă ești român și-ți pasă de viitorul imediat și pe termen lung al României! Acest volum este o oglindă a societăţii româneşti de astăzi, care s-a degradat continuuîn ultimii 35 de ani, iar cum proverbul este „Peştele de la cap se-mpute”, Puiu Răducan a avut la dispoziţie material suficient şi s-a dovedit faptul că l-a valorificat eficient. Bine ar fi ca acest volum să fie citit de votanţii din 26 martie şi 6 aprilie 2025, cât mai ales de cei, vremelnici locuitori ai Casei Poporului.

                                                    

                                                                    Gelu Dragoș, UZPR