MĂ VOI DUCE LA BLAJ, SĂ-I CER IERTARE BLAJULUI

Mă voi duce la Blaj, să-i cer iertare Blajului,

Că nu acolo m-am născut,

Deși am scrijelit dorința pe placentă, încă din placentă,

Și chiar din preconceput.

.

M-am născut, în schimb, pe raza lui largă,

Doar în dragul de el, mi-a fost dat,

O, dacă mă nășteam de facto la Blaj,

Cu toate vocile inimii l-aș fi cântat.

.

Aș fi scris cărți despre Blaj,

Tomuri întregi de prețuire necondiționată,

Aș fi ridicat la fileu orice închipuire,

Ce cu iubire de Blaj, ar fi fost fecundată.

.

Aș fi întins un hamac din versuri,

Între Inochenție Micu Klain și Eminescu Mihai,

În care mi-aș fi legănat disponibilitatea,

De-a proclama Blajul, al doilea Rai.

.

Așa îmi scriu iubirea, câtă este,

Despre un alt loc, pe care-l pun în ramă,

Dar sunt ca Ovidiu, în vechiul Tomis,

În Tomisul meu, tot ne băgat în seamă.

.

Sunt un fel de exilat la Târnăveni,

Unde o anatemă a fost pusă prea ușor,

Pe Măria Sa Cultura, ce la mine acasă,

A devenit durerea mea la purtător.

Răzvan Ducan

8 iunie 2025