Copil din flori
Ea nu vine singură niciodată
Îşi pune o rochie verde-nflorată
Şi ţine de mână o fată.
Hei, tu, ce ţi-aşi plăti
La mine de n-ai veni!
Ţi-aş da o holdă
Din pământul meu
Să-ţi faci, moarte, temeteu.
Nu vine singură niciodată
Fiindcă moartea-i complexată,
E un copil din flori,
Nu are tată.
Pe certificatul ei de naştere
Scrie banal:
Mamă necunoscută,
Tatăl natural.
Dohănesc
Stau la un capăt de ţigară,
Mi-e cald în gură,
Mi-e frig înafară.
Tutunul poate cauza decese.
Eu mă întreb: de ce se face
Tutunul?
Dohănesc
Stând la un capăt de ţigară,
Mă uit în oglindă
Şi mă văd înafară.
Moartea e un deces care vineri
Pe cale naturală.
Oiaga
Cum să mai vorbesc cu tine
Când te privesc printre sticle?
Am oiegi cu pere-n ele,
Cu prune pe etichetă.
Moartea ta e una discretă
Priveşte-o oiagă şi-ai să vezi
Că fiecare oiagă sunt eu,
Cai verzi pe pereţi,
Dar nu uita,
Numai una din oiegi sunt eu,
Oiaga ta.
Tată
Să nu vinzi casa, tată,
Mama-n garaj nu ţi-a fost
Niciodată.
Era o femeie înţelegătoare
Şi nu ţi-a ridicat maşina-n
Picioare.
Avea un dinte împotriva ta,
Un dinte cu miile:
De ce-ţi datezi poeziile.
O poezie nu se datează
Dacă poetul e beat,
Şi poezia e trează.
Secetă
Câte legi încalcă guvernul vara?
La aşa căldură
Îţi vine să încalci şi ţara
Căci ţare,
Orice-aţi spune
Şi orice-aţi vrea
Se topeşte, băieţi,
Ca gheaţa din ea.
Într-o zi de vară,
În democraţia populară,
Creştem odată cu ţara în securitate
Şi ne uscăm la maturitate.
Cocoaşă
Nenumărate
Lecturi legate
Are poetul
Seara în spate
Şi-atunci cum se face,
Mătuşă şi moaşă,
Că dimineaţa poetul
Are-n spate-o cocoaşă?
( Poeme selectate din volumul "Ce-a vrut să spună autorul?" )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu