Pe undeva şi nu se
ştie, un erou necunoscut
Gavril Birţ – Mireşu Mare
La FODOMENT!
(La fodomentul
bunicului meu, Gavril Birţ)
La fodomente-n vremuri răvăşite
Cu gânduri mult prea triste
Ne adunăm cam triumfal
De un stigmat, material, banal
Uitând, nimicnicind când, barbar
La fodoment. Eroii au murit demult
Cu tricoloru-n sânge şi amar
Din moarte înspre viaţă
Cu sacrificiul solidar
La fodomente
Eroii încă mor mortal
Urmaşii au uitat de mult a-i plânge
Urmaşii câţi mai sunt
Le caută mormintele-n zadar.
Eroii mai trăiesc!
Urmaşii mor şi ei mortal
Sub tricolorul secular.
Eu ard
Eu ard cu mine însumi
Nu numai pentru ai mei
Eu ard în sfinte candele spre asfinţit
Şi iarăşi ard şi suflet şi genune
De parc-aş aştepta ziua de mâine
Minune dinspre-ntuneric spre lumină
Şi simt nevoia flăcărilor răsărinde
Să ard cu mine însumi pentru toţi
Să umplu cu EU-L meu
Candele sfinţite.
Răcoarea din candelă
Punem candele la sfinţit
În ordinea mărimii
În candela cea mare
Pot intra eu.
Nu ai întotdeauna ocazia
Să arzi pentru ai tăi
La candelă flăcările
Sunt răcoroase
Te
pătrunde frigul
Până la
oase.
Basarabia
Din nou BASARABIA e terfelită
ca de atâtea ori
Ţaru-i nesătul şi înarmat peste măsură.
Scrâcnesc gloanţele-i pocnesc din gură
Şi occidentul ca de-atâtea ori
Cu buzele oprite- tace.
E prea
spre asfinţit.
Nu ştiu ce sunt alea lanuri
Dar îmi place cum sună
Lanuri sau lambrozieni
În primăvară
Nişte boschetari mi-au scos
Din garaj, Basarabia
Deşi nu-i bine să o atingi
Că a fost furată de atâtea ori
Încât dacă-ţi laşi amprenta pe ea
Intri la complicitate
Iar noi, scriind o poezie de vară
Scriem despre fete cu ţâţele-afară
Basarabia e o bătrână cumnată
Cu ţâţele la gurile Dunării
Aproape secată.
Ţara mamă, neputincioasă-i departe
Şi occidentu-i prea spre asfinţit.
Ţaru-i din nou nesătul
Grigore Vieru mai învie înc-o noapte.
