Tendință
Se varsă-o primăvară nouă-n prospețimi colore
Ce vin ca val în viața
mea ca spre un țărm rănit;
Filosofii, credințe și sfieli: se bâlbâie în mine vrerea –
Sub un albastru cer mă patronează: mila, dragostea, puterea…
Căci iată, port în traistă o merinde de destin de care n-am
habar;
De bat la uși
închipuite, vine-un răsunet tot din mine –
Prin anotimpuri de-ntâmplări mi-am limpezit privirea
Și m-am simțit vegheat de Cel de Sus cu forța, îndurarea și
iubirea.
Din fragedul izvor, ce unde-ajung la capăt, și care în nisipuri ?
Cu zâmbetul spășit,
ca un adagiu de smerite vindecări…
Parfum de amintiri, dar și
învinuiri mi-mpovărează ființa,
O, de m-ar aștepta
în cale: vigoarea, adorarea,-ngăduința
!
Ia seama, omule; luați
seama, oameni; voi, popoarelor !
Va trebui s-ajungem odată la Izvorâtorul izvoarelor !
Ploiești / 9 aprilie
2011
Lege și
rost
Olteanul, spune gluma, de nu are ce face,
el hainele-și
dezbracă și-apoi și le păzește…
Eu, treabă când nu am, ascult cu luare aminte
călătoria sângelui ce nu mai contenește…
sau urmăresc, pe gânduri, cum arșița din palme
se suie a mirare-n obraji si în urechi…
O, ce cu rost e să primești
de la Stăpânul ploii
îndemnul ca grădina-n blâdețe
s-o croiești!
Se face timpu-adesea o toamnă de cuvinte
când seceri amintiri și
faci baloți de fraze…
E-un risc la orice pas, de-nfigi adânc securea,
metafora-copac putând să cadă-aiurea.
De-atâtea veverițe
roșii la un loc
s-ar prea putea pădurea uscată să ia foc…
Firule-zefir, tot mă-ntreb și
tot mă mir
de lunecușul de
cuvânt de la mine din gând,
dar și de-o barieră
ce-adună din laturi
doine, peisaje, lacrimi…
Sunt rosturi și legi
ce nu le dezlegi –
e-o porție de bine
de la Domnu-n dar,
deși e primavara și încă mai ninge
în postața mea din
calendar…
Nisipul de pe prund fiind, din marginea cărării,
mă știu cândva ca
rupt din stânci –
metereze de munți la
taifas cu norii.
Baden / Martie 2013
***
NOTA:
Va invitam sa
deschideti pagina cu creatia poetului:
http://www.georgescumuscel.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu