1.Regretul este laptele bătut al căinţei.
2.Atât de mult regretă
unii oameni nefăcutele, încât nu le mai rămâne timp să se căiască pentru cele
făcute.
3.Filosofia este acea
ispită a despicării firului în patru, cu ajutorul căreia omul şi-a ridicat
nedumeririle şi îndoielile la rangul de artă cu pretenţii de ştiinţă.
4.Cel care se crede
neştiutor are vocaţia înţelepciunii, pe când cel care se crede atotştiutor are
vocaţia mărginirii.
5.Mult mai ştiutor este
acel care ştie cu exactitate ce nu ştie, decât acela care ştie cu aproximaţie
ceea ce ştie.
6.Un dascăl bun îşi
îndeamnă elevii să lupte cu neştiutul, pe când unul slab îi sfătuieşte pe elevi
să trăiască-n pace cu ştiutul.
7.Lăsând pe Dumnezeu să-l
ajute, omul face dovada că nu-şi este sieşi duşman.
8.Când cineva suportă mai
degrabă mânia lui Dumnezeu decât iubirea Sa, înseamnă c-a ieşit la plimbare pe
bulevardul necredinţei.
9.Omul are nevoie de
Dumnezeu în fiecare clipă a existenţei sale, iar Dumnezeu are nevoie de
existenţa omului pentru a nu uita noţiunea de clipă.
10.A crede că omul L-a
creat pe Dumnezeu este totuna cu a crede că eternitatea a fost zămislită de
clipă.
11.Nu-i orb nevăzătorul
care crede, ci atoatevăzătorul care nu crede.
12.Când omu-n necredinţă
se-opinteşte, ea sporeşte; când Domnul necredinţei îi ajută, ea slăbeşte.
13.Ca oamenii să-şi poată
trăi clipa, omenia este pretutindeni crucificată.
14.Dacă în continuare cei
mai mulţi dintre creştini preferă pâine, iar nu cuvântul ce iese din gura lui
Dumnezeu, ipocriţii se îndoapă cu sandvişul făcut din pâine unsă cu cuvântul
Domnului.
15.Sufletul omului este
puntea de legătură dintre neant şi veşnicie. Cum atâtea poveri s-au înghesuit
de mii de ani pe ea, încă nehotărându-se în care parte să o ia, nu-i de mirare
că puntea stă gata-gata să se prăbuşească.
16.Într-o lume a
impermanenţei şi relativismului, prieteniile tind să devină duşmănii
ireproşabil mascate, iar măştile duşmăniei sunt înlocuite cu cele ale prieteniei.
17.Mai poţi avea pretenţia
să te suporte ceilalţi, când tot mai des eşti în situaţia să nu te suporţi pe
tine însuţi?!
18.Prieteniile devin
adevărate de-abia după ce se hrănesc cu amintiri.
19.Unii prieteni sunt
admirabili atâta timp cât n-ai nevoie de ajutorul lor.
20.În majoritatea
prieteniilor relaţiile de afecţiune funcţionează după următoarea schemă: unii
se străduiesc să dea, pe când ceilalţi consideră ca de la sine înţeles nu doar
să primească, ci şi să aştepte tot mai dese şi mai consistente dovezi de
prietenie.
21.Când prieteniile ajung
mai istovitoare ca duşmăniile declarate, interschimbabilitatea lor este doar o
chestiune de timp.
22.Doar femeile
ultrarafinate au capacitatea de-a coborî prietenia la nivelul robiei şi de-a
ridica duşmănia la rangul de artă.
23.Fiind interesate în
conţinut, prieteniile se străduiesc să fie dezinteresate măcar în formă.
24.Dacă întreaga viaţă
omul crede că ştie ce înseamnă prietenia, la bătrâneţe el este convins că nu
ştie cum arată ea la faţă.
25.Civilizaţia îl învaţă
pe om cum faţa să-i arate prietenoasă, chiar dacă are inima câinoasă.
George Petrovai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu