Cuvinte-ncumințite XVII (Pilule fără efecte secundare)

 1.Cu adevărat remarcabil este doar acela care rămâne cu picioarele pe pământ, deși umblă cu capul în nori.

            2.Bățoșenia – nefirescul verticalei pentru cineva obișnuit să se târască.

            3.Legea progresului social: Tot mai mulți oameni fără coloană vertebrală pun umărul la vertebrarea societăților lor.

            4.Oricât e cineva de mare, el pentru moarte-i ca oricare.

            5.Pentru marile ambiții, puținătatea trupului este o gazdă mai primitoare decât corpolența.

            6.Nici un om cuminte nu se grăbește spre cimitir, ci caută să amâne pe cât posibil inevitabilul, alegând calea cea mai lungă. Oricum toate drumurile vieții duc într-acolo...

            7.Când spiritul e mare, stă pe-ale lui picioare și de la înălțime privește-n depărtare.

            8.Statul – mașina de tocat destine, ca el și-ai lui s-o ducă bine.

            9.Coloana de ți-i antrenată, ai promovarea garantată.

            10.Nu poți pe toate să le ai – ori temenele faci și promovezi, ori șefilor cu tifla tu le dai.

            11.Nimeni nu trece prin viață fără să lase în urmă ceva din esența lui. Birjarii, de pildă, au lăsat în urma lor înjurăturile...

            12.În ce privește rafinamentul urii, nici cei mai înverșunați dușmani nu sunt în stare să se ridice la nivelul prietenilor.

            13.De-abia când ai mulți prieteni nu duci lipsă nici de dușmani.

            14.Dacă de atacurile dușmanilor cunoscuți te poți apăra de unul singur, de dușmănia unora dintre prieteni numai bunul Dumnezeu poate să te apere.

            15.Trădarea – ultimul și cel mai fierbinte cartof pe care ți-l servesc prietenii, iar după asta n-ai decât să vomiți, să te dai cu capul de pereți și, dacă rămâi cu țeasta întreagă, să te închizi pentru totdeauna în tine.

            16.În două situații nu ai parte

 de îndoieli sâcâitoare:

 Când ți se pare că știi totul

 sau când ești nul și-n cot te doare!

 Dar cum un om tobă de carte

 din toate știe câte-un pic,

 nu-și bate capul cu-ndoieli

 doar specialistul în...nimic.

            17.Genunile Cosmosului sunt pentru oameni neglijabile în comparație cu genunile sufletului.

            18.Într-un suflet mic doar abjecția este mare.

            19.Elevația și abjecția – cele două extreme ale universului lăuntric, unde ba ți se taie suflarea din cauza înălțimii, ba rămâi fără suflet după căderea în hău.

            20.Sufletul – cea mai mare necunoscută umană, care-i conferă omului privilegiul cunoașterii.

            21.Cum să-i cunoști pe ceilalți, când nu-ți ajunge întreaga viață ca să te cunoști pe tine însuți?!

            22.Doar sufletele înrudite pot fi de fleacuri învrăjbite.

            23.Tot mai frecvent sub piele albă și curată dai de o inimă întunecată.

            24.Cu cât femeia are piciorul mai mic, cu atât se zbate mai mult ca să trăiască pe picior mare.

            25.Legea compensației: Când inima stăpânului este câinoasă, a câinelui e musai omenoasă.

            Sighetu Marmației,                                                        George PETROVAI

                22 nov. 2013 

Cuvinte-ncumințite XV (Pilule fără efecte secundare)

1.Lacrima recunoștinței este picătura de lapte din sfârcul umanității cu care se hrănește atotumanul.

            2.Iată o altă dovadă a evoluției omului: A renunțat la incomoda cochilie de melc a omeniei sale originare pentru mult mai comoda piele de șarpe, de care lesne se descotorosește ori de câte ori i-o cer imperativele năpârlirii.

            3.Omul civilizat promite și nu face, omul de omenie face și nu promite.

            4.Cine știe să promită n-are timp să facă, cine știe că trebuie să facă n-are timp să promită.

            5.Promisiunea bine ticluită, aproape-i treaba-nfăptuită.

            6.Ca să fie convingătoare, promisiunea trebuie să se situeze la distanța optimă dintre minciună și adevăr.

            7.Cuvintele meșteșugite în hrubele politicii sunt izvodite.

            8.Campaniile electorale – perioadele de timp absolut trebuincioase într-o democrație, în care cetățenii sunt informați în legătură cu progresele înregistrate de arta care spune pentru urechile alegătorilor și face pentru binele aleșilor.

            9.Natura fără oameni e desăvârșire, oamenii fără natură sunt numai amintire.

            10.Dacă un erudit știe ce anume știe, înțeleptul știe ce anume nu știe.

            11.Într-o minte sănătoasă răul se simte mult mai confortabil decât în una bolnavă.

            12.Otrava injectată de putere, redusă-i prin voință la tăcere.

            13.Puterea voinței este singura autoritate care impune respect voinței de putere.

            14.Nu este puternic acela care izbutește să pună mâna pe putere, ci acela care are tăria morală să-și ia mâna de pe ea.

            15.Spontani și jucăuși, copiii gustă din plin plăcerea jocului. Deveniți jucători pătimași, maturii – în goană după plăcerile jocului cu focul – caută și nu mai pot să găsească bucuria plăcerii simple și curate. Și astfel, din ce în ce mai dezgustați, mulți dintre ei ajung dezgustători.

            16.Nimic nu-i la-ntâmplare în lumea asta mare, căci întâmplarea este parte dintr-o armonică eternitate.

            17.Forța gravitațională a politicii acționează de jos în sus, fiind direct proporțională cu lingușirea și invers proporțională cu bunul simț.

            18.Numitorul comun al carieriștilor este produsul dintre nesimțirea oarbă și ambiția surdă.

            19.Legea progresului social: Are parte cel ce-mparte!

            20.Cartoforul este împătimitul după cărți, care le apreciază valoarea prin filare.

            21.Tot mai mulți joacă în cultură la cacealma...

            22.Activiștii sunt acei aflători în treabă, care-și fac viața cu atât mai dulce cu cât izbutesc să amărască mai mult viețile altora.

            23.Agitatorii sunt acele persoane aferate care se dau de ceasul morții fie ca lucrurile să rămână neschimbate, fie ca după schimbare să meargă mai prost ca înainte.

            24.Culturnicul – ființa cu aspect uman, împuternicită din punct de vedere ideologic să facă în cultură trecerea de la calitate la cantitate.

            25.Nomenclaturistul – în cam toate cazurile doar o jumătate de om, însă animat de convingerea intimă că-i un om și jumătate.

            Sighetu Marmației,                                                       George PETROVAI

                 18.nov.2013

Cuvinte-ncumințite XIII (Pilule fără efecte secundare)

 1.Inconștiența este calea trasată pentru omenire de către unele dintre cele mai avansate conștiințe ale ei.

            2.Fă politică dacă vrei să scapi de balastul numit conștiință!

            3.Dumnezeu a făcut lumea din preaplinul dragostei Lui; politica preface lumea din preaplinul egoismului ei.

            4.Eternitatea timpului arată depărtarea dintre Dumnezeu și om; eternitatea dragostei arată apropierea dintre ei.

            5.Iubești cu adevărat animalele de-abia după ce ajungi să-i cunoști pe oameni.

            6.Indiferența este perioada de șomaj a nesimțirii.

            7.Oamenii iartă ceea ce nu pot să uite și uită ceea ce-i de neiertat.

            8.Chiar și aceia care cred în ceea ce fac, nu pot să facă decât după cum cred alții.

            9.Nici măcar o tonă de bunuri materiale nu trage la cântarul fericirii cât grăuntele de muștar al bunurilor spirituale.

            10.Însemnele exterioare amăgesc, cele lăuntrice pe om îl definesc.

            11.Nu din belșug se-nalță demnitatea, ci-n renunțare va cunoaște plinătatea.

            12.Pe măsură ce demnitarul urcă pe scara socială, demnitatea lui coboară.

            13.Demnitățile sunt pentru demnitari, nu pentru oameni demni.

            14.Decât nedemn în bogăție, mai bine demn în sărăcie.

            15.Toți oamenii trăiesc, dar numai unii dintre ei există.

            16.Scara socială – locul de antrenament pentru târâturi și târâtoare.

            17.Atenți doar la cățărat, carieriștii nu iau seama la faptul că pe scara socială coborârea se face numai prin cădere.

            18.Căzăturile în urcare sunt cu mult mai respingătoare ca cele de după cădere.

            19.Omul căzut provoacă milă, la căzături privești cu silă.

            20.Mai lesne faci un om cuminte din unul fără minte, decât din cela care minte.

            21.Un lucru-n pripă de-i făcut, e mult mai prost ca la-nceput.

            22.E mult mai greu să te oprești decât prin viață să gonești.

            23.Cumpătarea este cartea de identitate a modestiei.

            24.Când te gândești doar la-ngrășat, tu însuți sufletul l-ai arestat.

            25.Când sufletul e liniștit, cu fericirea el s-a logodit.

            Sighetu Marmației,                                                         George PETROVAI

                 13 nov. 2013

Cuvinte-ncumințite XII

(Pilule fără efecte secundare)

            1.Redus doar la aspectul său decorativ, nasul a ajuns de râsul lumii după ce și-a pierdut rușinea tot amușinând în dreapta și-n stânga.

            2.Ce bine ar fi pentru lumea noastră dacă o seamă dintre oameni ar putea să moară de rușine!

            3.Admirabil lucru să auzi că unii dintre semenii noștri (e drept, din ce în ce mai puțini) sunt gata să moară de rușinea altora. Da, dar nu înainte de a-și vedea de propria rușine...

            4.Cum omul civilizat e tot mai incolor, rara roșeață a obrajilor a ajuns să se rușineze de ea însăși.

            5.Era absolută nevoie de cel de-al șaselea simț ca nesimțirea să-i poată veni de hac bunului simț.

            6.Politicienii de carieră – indivizii cu un miros atât de dezvoltat, încât nu mai au nevoie de ochi și urechi pentru a-și urma calea întortocheată spre țintă.

            7.Politica a devenit artă de-abia după ce a preschimbat duhorile din lăuntrul său în izuri amețitoare pentru cei din afară.

            8.Foarte puțini dintre cei care dobândesc vor să dăruiască, deși este știut că toți care dăruiesc vor dobândi.

            9.Modestia – încântătorul refuz al unui spirit ales de-a se privi în oglindă.

            10.Smerenia este o scară cu dublu sens: Omul nu poate să urce scara veșniciei decât după ce se decide să coboare scara timpului în care trăiește!

            11.Câți dintre oamenii cărora lucrurile le-au mers din plin în viață se simt cu adevărat împliniți înante de moarte?

            12.Nimeni nu poate sluji deodată la doi stăpâni, adică nu poate veghea cu folos, în același timp, la împlinirea sufletească și la cea trupească.

            13.Singura risipă pe care și-o îngăduie zgârcitul – mai mult să dea binețe decât să primească.

            14.Eternitatea de-aceea este ca zgârcitul să devină mână spartă.

            15.Neputând să se bucure de mângâierile generozității, cărpănosul caută delicii sub papucul risipei.

            16.Nemulțumit că-i doar un om obișnuit, neom s-ajungă s-a silit.

            17.Când trebuie ascunsă bogăția, mult mai de preț e sărăcia.

            18.Nu-i bogat acela care are pentru că nu dă, ci acela care dă pentru că vrea să aibă.

            19.Mai grăitoare decât vorba lată, tăcerea înțeleaptă se arată.

            20.Cu cât numărul palavragiilor este mai mare, cu atât comunicarea dintre oameni este mai dificilă.

            21.Tot mai mulți oameni învață să trăncănească și tot mai puțini dintre ei știu să vorbească.

            22.Vorbele cu miez sunt auzite și înțelese doar de aceia care știu să tacă.

            23.Mai înainte de a fi rostite, cuvintele cu rost în minte-s rânduite.

            24.Vorba scurtă este unitatea de măsură pentru înălțimea gândirii.

            25.Raportul dintre calitate și cantitate este în inseparabilă legătură cu bunul simț.

            Sighetu Marmației,                                                          George PETROVAI

                 3 nov. 2013

Cuvinte-ncuminţite IX (Pilule fără efecte secundare)

1.Regretul este laptele bătut al căinţei.

            2.Atât de mult regretă unii oameni nefăcutele, încât nu le mai rămâne timp să se căiască pentru cele făcute.

            3.Filosofia este acea ispită a despicării firului în patru, cu ajutorul căreia omul şi-a ridicat nedumeririle şi îndoielile la rangul de artă cu pretenţii de ştiinţă.

            4.Cel care se crede neştiutor are vocaţia înţelepciunii, pe când cel care se crede atotştiutor are vocaţia mărginirii.

            5.Mult mai ştiutor este acel care ştie cu exactitate ce nu ştie, decât acela care ştie cu aproximaţie ceea ce ştie.

            6.Un dascăl bun îşi îndeamnă elevii să lupte cu neştiutul, pe când unul slab îi sfătuieşte pe elevi să trăiască-n pace cu ştiutul.

            7.Lăsând pe Dumnezeu să-l ajute, omul face dovada că nu-şi este sieşi duşman.

            8.Când cineva suportă mai degrabă mânia lui Dumnezeu decât iubirea Sa, înseamnă c-a ieşit la plimbare pe bulevardul necredinţei.

            9.Omul are nevoie de Dumnezeu în fiecare clipă a existenţei sale, iar Dumnezeu are nevoie de existenţa omului pentru a nu uita noţiunea de clipă.

            10.A crede că omul L-a creat pe Dumnezeu este totuna cu a crede că eternitatea a fost zămislită de clipă.

            11.Nu-i orb nevăzătorul care crede, ci atoatevăzătorul care nu crede.

            12.Când omu-n necredinţă se-opinteşte, ea sporeşte; când Domnul necredinţei îi ajută, ea slăbeşte.

            13.Ca oamenii să-şi poată trăi clipa, omenia este pretutindeni crucificată.

            14.Dacă în continuare cei mai mulţi dintre creştini preferă pâine, iar nu cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu, ipocriţii se îndoapă cu sandvişul făcut din pâine unsă cu cuvântul Domnului.

            15.Sufletul omului este puntea de legătură dintre neant şi veşnicie. Cum atâtea poveri s-au înghesuit de mii de ani pe ea, încă nehotărându-se în care parte să o ia, nu-i de mirare că puntea stă gata-gata să se prăbuşească.

            16.Într-o lume a impermanenţei şi relativismului, prieteniile tind să devină duşmănii ireproşabil mascate, iar măştile duşmăniei sunt înlocuite cu cele ale prieteniei.

            17.Mai poţi avea pretenţia să te suporte ceilalţi, când tot mai des eşti în situaţia să nu te suporţi pe tine însuţi?!

            18.Prieteniile devin adevărate de-abia după ce se hrănesc cu amintiri.

            19.Unii prieteni sunt admirabili atâta timp cât n-ai nevoie de ajutorul lor.

            20.În majoritatea prieteniilor relaţiile de afecţiune funcţionează după următoarea schemă: unii se străduiesc să dea, pe când ceilalţi consideră ca de la sine înţeles nu doar să primească, ci şi să aştepte tot mai dese şi mai consistente dovezi de prietenie.

            21.Când prieteniile ajung mai istovitoare ca duşmăniile declarate, interschimbabilitatea lor este doar o chestiune de timp.

            22.Doar femeile ultrarafinate au capacitatea de-a coborî prietenia la nivelul robiei şi de-a ridica duşmănia la rangul de artă.

            23.Fiind interesate în conţinut, prieteniile se străduiesc să fie dezinteresate măcar în formă.

            24.Dacă întreaga viaţă omul crede că ştie ce înseamnă prietenia, la bătrâneţe el este convins că nu ştie cum arată ea la faţă.

            25.Civilizaţia îl învaţă pe om cum faţa să-i arate prietenoasă, chiar dacă are inima câinoasă.

                                                                         George Petrovai

               

Cuvinte-ncuminţite VII (Pilule fără efecte secundare)

 1.Nu-i cere omului mai mult decât poate să dea, ci caută să-i dai mai mult decât speră el să primească.

            2.A te încrede prea mult în semeni înseamnă să cauţi fericirea în dezamăgiri garantate, a nu te încrede deloc în semeni înseamnă să-ţi afli fericirea într-o amăgire înverşunată. Tragedia omului rezultă din dificultatea aflării căii de mijloc.

            3.E mult mai greu să fii tu însuţi decât să fii cineva.

            4.Tot încercând să fie altcineva, iar nu el însuşi, până la urmă a ajuns un nimeni.

            5.Neputând dezlega tainele vieţii şi ale morţii, precum şi pe cea a necunoscutului de după moarte, omul s-a pus temeinic pe dezlegarea cuvintelor încrucişate ale Universului: timp, spaţiu, microunivers, macrounivers, mişcarea planetelor etc. De parcă i-ar folosi la ceva că de la Copernic încoace el ştie că nu Soarele se învârte în jurul Pământului!...Oricum n-a renunţat la expresiile care fac din Pământ buricul Universului, aşa că pentru el, marea minune a creaţiei (sic!), în continuare Soarele va răsări, se va ridica pe cer şi va apune.

            6.Fiind diametral opusă bogăţiei exterioare, care se măsoară în bani, ar fi mult mai corect ca bogăţia lăuntrică să poarte numele de antibogăţie. Iar atunci când omul va conştientiza că doar ea îl face cu adevărat bogat, cea exterioară trebuie desemnată cu termenul de nebogăţie.

            7.Umilinţa este premiul de excelenţă acordat de viaţă răbdării.

            8.Nu mila este leacul indicat pentru tratarea deznădejdii.

            9.Există un grăunte de cruzime într-o milă seacă şi prelungită.

            10.Mult mai de preţ este mila negrăită decât cea zgomotos exprimată.

            11.Nu totdeauna un zâmbet larg reuşeşte să ascundă pereţii crăpaţi şi scorojiţi ai sufletului.

            12.Sunt atâţia semeni, de altminteri bine intenţionaţi, care nu te lasă nici să trăieşti, nici să mori.

            13.Decât otrava vorbelor mieroase ale ipocritului, mai bine securea grea a călăului.

            14.Nimeni nu se dispreţuieşte într-un asemenea hal încât să ajungă să-şi iubească semenii mai mult ca pe sine însuşi.

            15.Atât de ticăloşită este lumea, încât tare bine ar prinde o nouă venire a Omului, care să-i biciuiască până la sânge pe zarafii de azi. Numai că tot atunci este de presupus că ar putea-o păţi chiar mai urât decât la prima Lui venire...

            16.Nu timpul are nevoie de existenţă, ci existenţa are nevoie de timp pentru delimitarea ei.

            17.Până şi nonexistentul îşi are un timp al său de natură necurgătoare.

            18.Fiecare om caută să înţeleagă timpul după modul cum îl percepe: favorabil sau nefavorabil, liniar sau circular.

            19.Cauzele timpului fiind o taină imposibil de dezlegat, omul căutător îşi îndreaptă atenţia înspre efectele sale imprevizibile şi necruţătoare.

            20.La ce i-ar folosi omului să cunoască timpul, dacă efectele lui oricum nu pot fi schimbate?!

            21.Fiind captiv în plasa inexorabilă a timpului, omul îşi furnizează argumente specioase de genul Trăieşte-ţi clipa.

            22.Nu timpul fuge după viu, ci viul îşi caută cu insistenţă sinucigaşă împlinirea în aspra mângâiere a timpului.

            23.Dacă timpul este ca o apă fără sfârşit în întindere şi adâncime, nu-i de mirare că cei mai buni înotători se îneacă taman atunci când cred că au ajuns la liman.

            24.Fiecare trăieşte cum îi dictează conştiinţa şi moare cum îi porunceşte destinul.

            25.Oricât de puternică ar fi dragostea de viaţă, conştiinţa sfârşitului inevitabil îl obligă pe om să rămână cu picioarele pe pământ.

            Sighetul Marmaţiei,                                                          George Petrovai

               12 aprilie 2012

Cuvinte-ncumințite (I) (Pilule fără efecte secundare)

1.Ridicolul oamenilor fără haz este atât de penibil, încât numai tăcerea poate să-l aprecieze cum se cuvine.

            2.Hlizeala este ca o cocotă ce-aține calea râsului inocent.

            3.Mult mai lesne decât a râde este să te faci de râs.

            4.Și dacă râsul de la urmă este rânjetul celui îngrozit de neantul morții?

            5.Rânjetul este râsul fără bucurie ce vine îndată după stingerea luminii zâmbetului.

            6.Toți oamenii au inimă. Dar câți dintre ei sunt oameni de inimă?

            7.Aritmetica sui-generis a cuplurilor care se iubesc: 1+1=1.

            8.Geografia iubirii sincere este atât de întinsă, încât doar unora dintre inimi le este dat să o cunoască.

            9.În atâtea mii de ani, oamenii încă n-au învățat că altitudinea socială este o formă de relief necunoscută de către geografia iubirii.

            10.Femeia–marfă își stabilește mărimea prețului direct proporțional cu scurtimea minții sale.

            11.Inima cocotei? Un organ care ajunge să o onoreze de-abia după ce uterul a dezonorat-o complet.

            12.Există trei mari categorii de femei: a)Femei care se iubesc pe ele cu ardoarea cu care-și urăsc cele mai bune prietene; b)Femei care doresc luxul și gătelile în chiar mai mare măsură de cum își condamnă semenele înrobite acestei slăbiciuni de-o vârstă cu istoria; c)Femei cucernice, adică rezultatul irezistibil al încrucișării primelor două categorii.

            13.Poleiala femeii cochete este ca pulberea de pe aripile fluturelui: fără poleială ea nu cutează să-și ia zborul, fără pulbere el n-are putere să zboare! Și amândoi au motive să se plângă de cruzimea sorții pentru starea de nefluturatici la care au fost constrânși...

            14.Femeile încep să regrete din clipa când nu mai au nimic de pierdut.

            15.Cinstea este noțiunea pe care tot mai multe femei din zilele noastre ajung să o înțeleagă de-abia după ce devin inutile pentru treburile necinstite.

            16.Cum numărul femeilor îl depășește pe cel al bărbaților, este de presupus că pământul rodește mai multe Marii Magdalene decât discipoli ai lui Iisus.

            17.Dărnicia îl îmbogățește pe sărac, lăcomia îl sărăcește pe bogat.

            18.În relațiile amoroase, ea numai ce va spune și el îndată se supune.

            19.Oricât ar fi de consistent, darul bogatului nu valorează cât darul-jertfă al săracului.

            20.Surplusul bogătanu-l drămuiește, din al său pic săracul dăruiește.

            21. Femeia soțului i se supune, doar dacă el ca dânsa spune.

            22.Într-o familie unită doar ea să turuie-i menită.

            23.Trebuie să fii dăruit de la natură pentru a ști să te dăruiești altora.

            24.Nu degetul murdar e bun pentru ascuns, ci cel curat și cu pomadă uns.

            25.Politica este instrumentul prin care se face dovada clară că tot răul celor mulți este spre binele celor puțini.

            Sighetu Marmației,                                                            George PETROVAI

                  6 ian. 2011

Cuvinte-ncuminţite X

(Pilule fără efecte secundare)

            1.Politica internaţională este preocupată în primul rând de descurajarea neprieteniilor dintre state şi abia pe urmă de încurajarea prieteniilor dintre ele.

            2.Înţelegerea politică este bastardul rezultat în urma concubinajului diplomatic dintre vrerea celui mai puternic şi respectuoasa supunere a celui mai slab.

            3.Când cineva începe să se laude cu faptele sale, înseamnă că nu toate faptele sunt spre lauda lui.

            4.Mulţi oameni se străduiesc să dea uitării faptele bune ale semenilor, astfel eliberând spaţiul în vederea stocării şi neuitării întâmplărilor neplăcute.

            5.Faptele sunt oglinda omului, chiar şi atunci când acesta se jenează să se privească în ea.

            6.Drumul de la intenţii la fapte este atât de lung, încât nu-i de mirare că atâţia oameni recurg la diverse tertipuri pentru a-l scurta.

            7.Democraţia nu-i face pe oameni mai corecţi şi mai cinstiţi, ci-i învaţă cum să scape cu faţa curată din năvodul salubrizării sociale.

            8.Statul democratic este aidoma unui tren care circulă cu restricţii de viteză. Călătorii grăbiţi protestează împotriva întârzierilor care se tot acumulează, dar mai apoi râd şi se bucură că au ajuns cu bine la destinaţie.

            9.Un stat este democratic până-n vârful unghiilor atunci când şi-a însuşit fără cusur ştiinţa de-a promite tot mai mult şi de-a face tot mai puţin.

            10.A da ţine de conştiinţă şi educaţie, a lua ţine de instinct social şi neomenia democraţiei.

            11.Doamne, ce greu este să fii om şi ce uşor să fii ceea ce eşti!

            12.Progresul reprezintă suita de eşecuri prin care omul ajunge să creadă că-i cineva după ce nu mai crede în nimic.

            13.Istoria umană este canalul scobit de om în timp, prin care zoaiele viitorului se scurg spre groapa de gunoi fără fund a trecutului.

            14.Dacă şi neomenia are un scop, atunci el nu poate să fie decât acela de-a pune în evidenţă omenia.

            15.Ocupate până peste cap cu feminitatea şi feminismul, femeile moderne nu mai au timp de fleacuri precum cinstea şi omenia.

            16.Căsnicia – o instituţie muribundă, care se menţine în viaţă doar cu energiile eliberate prin destrămarea altor căsnicii.

            17.Speranţele de salvare ale omului îşi trag seva din convingerea că, deşi limitat în intenţii, binele este nelimitat în potenţialitate, pe când răul este nelimitat în intenţii, dar cândva i s-au impus limite în potenţialitate.

            18.Binele îşi are propria sa povară, pe care nu oricine este pregătit să o poarte cu cinste şi demnitate.

            19.Căinţa individuală făcută la timp este cel mai bun leac împotriva căinţei generale.

            20.Sensul de deplasare al rugăciunii este întotdeauna pe verticală, niciodată pe orizontală.

            21.Verbul a ruga, împreună cu substantivul aferent rugăminte, au o încărcătură telurică şi un sens descendent, pe când reflexivul a se ruga şi substantivul rugăciune au o încărcătură celestă şi un sens ascendent.

            22.Când ruga vine de la rugăciune, ea vizează nemărginitul şi trebuie să fie neîntreruptă, iar când vine de la rugăminte, ea vizează mărginitul şi e firesc să fie ocazională.

            23.Vai de aceia care asaltaţi de rugăminţi, consideră că-i sub demnitatea lor să se mai roage!

            24.Rugăciunea este cordonul ombilical prin care efemerul se nutreşte cu eternitate.

            25.Întrucât rugăciunea are o singură rugăminte la cel care se roagă – şi anume ca acesta să-şi deschidă inima pentru primirea lui Dumnezeu, omul zilelor noastre consideră că i se cere un lucru atât de dificil, încât ori nu se mai roagă defel, ori o face în pripă şi de formă, ori se agaţă cu disperare de rugăciune doar în momentele când simte că-i pierdut.

                                                                                  George Petrovai

                

Cuvinte-ncuminţite VI

(Pilule fără efecte secundare)

            1.Atotmuritorii sunt acei oameni care în timpul vieţii învaţă nu doar cum să trăiască, ci şi cum să moară;

            2.Linguşeala – unul din lubrifianţii garantaţi de istorie, care ajută la griparea motorului social;

            3.Legea progresului: Tot mai puţini oameni pot ceea ce vor şi tot mai mulţi vor ceea ce nu pot;

            4.Succesul revine acelora care ştiu ca din acreala inimii să stoarcă vorbe mai dulci ca mierea pentru urechile fudule ale potentaţilor;

            5.Totul curge, doar nesimţirea şi prostia zac şi sporesc;

            6.În ţara tâlharilor, hoţul ajunge de râsul curcilor;

            7.Idealul prozaicilor este să sugrume toate idealurile şi să-i crucifice pe idealişti;

            8.Pe măsură ce îmbătrâneşte, istoria este atât de mult împopoţonată şi sulemenită de istorici, încât spiritele îndrăgostite de adevăr se înfioară atunci când trebuie să se aventureze pe centura trecutului;

            9.Sunt oameni care într-un asemenea grad s-au obişnuit cu minciuna, încât li se pare ruşinos să mai aibă de-a face cu adevărul;

            10.Decât mincina dulce ce te-mbolnăveşte, mai bine-un adevăr amar ce lecuieşte;

            11.Până şi mincinoşii vor s-ajungă la adevăr pe variantele lor întortocheate;

            12.Dacă minciuna doar tangentează din când în când cu necesitatea, adevărul constituie însăşi coloana vertebrală a necesităţii;

            13.Egoismul – concepţia de viaţă promovată de acei indivizi care sacrifică umanul pentru a se putea înfrupta din poamele acre ale inumanului;

            14.Drumul de la uman la suprauman adeseori trece prin inuman;

            15.Pentru a cunoaşte deliciile deşărtăciunii, ambiţiosul nu ezită să-l detroneze chiar pe Dumnezeu;

            16.Nu există om mai preocupat de imaginea lui publică decât acela care izbuteşte să scape de locul ce-i este rezervat după gratii;

            17.Politica românească – o foarte profitabilă aflare în treabă, în care nu aduce anul ce aduce ceasul rău;

            18.Traseiştii, acele petarde ale politicii româneşti ce-şi află satisfacţia trădării într-un jalnic fâsâit;

            19.Când prietenii se-nghesuie în jurul tău, prietenia adevărată se îndepărtează de inima ta;

            20.Dacă prietenii sunt reali şi urmează calea interesului, prietenia este ideală şi urmează calea dezinteresului;

            21.În general femeile sunt mai dispuse să-ţi ofere dragostea decât prietenia lor;

            22.Într-atât a scăzut plafonul umanului, încât mai degrabă sunt priviţi cu suspiciune oamenii care dau decât cei care iau;

            23.Disperarea este inevitabilă atunci când vrei să ajungi la Dumnezeu prin intermediul oamenilor;

            24.Oamenii se împart în două mari categorii: neîncrezătorii sau aceia care ştiu că Dumnezeu a fost făcut după chipul omului şi neştiutorii sau aceia care cred că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu;

            25.Tânărul este convins că ştie, maturul crede că ştie, iar bătrânul înţelept ştie cu certitudine că nu ştie!                                        

                                                          George Petrovai

Cuvinte-ncuminţite (V)

(Pilule fără efecte secundare)

            1.Simptomul cel mai evident al degenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de decenţă şi bun simţ, aşa că tiparului îi este tot mai ruşine de ceea ce-i silit să facă;

            2.Plictiseala – o formă de boală fără vreo cauză precisă, dar care cauzează o droaie de neplăceri celor ce nu suferă de ea;

            3.Şi totuşi, un om plictisit este infinit mai uman decât unul plictisitor!;

            4.Omul cu adevărat înţelept ştie că trebuie să aleagă calea cea mai lungă care duce la cimitir;

            5.Aleile din cimitire nu-s făcute ca muritorii să se plimbe pe ele cu plăcere;

            6.Cimitirul – punctul de întâlnire dintre timpul de-acum şi timpul de-apoi;

            7.Există încăpăţânări umane în faţa cărora până şi Dumnezeu se dă bătut;

            8.A fi profund uman înseamnă a aproba tot ce este subuman şi a respinge tot ce este suprauman. Iisus, prin urmare, a fost crucificat de această dementă axiomă a umanismului;

            9.Idealul democraţiei originale: Tot mai mulţi cetăţeni să fie cineva, fără ca pentru asta să facă ceva;

            10.Oamenii care vor totul, ajung să se dea în vânt după nimicuri;

            11.Până şi lichelele îşi au un cod al breslei, potrivit căruia onoarea este un moft, invidia o necesitate, iar trădarea un act de eroism;

            12.Chiar şi ticăloşia işi are rataţii ei;

            13.Morala făţarnicului: Pentru ca în conţinut să poţi face pe placul inimii tale, trebuie să ai mare grijă ca în formă să faci pe placul celorlalţi;

            14.Esenţa politicii româneşti: Întotdeauna să le faci celorlalţi ceea ce ţie-ţi displace;

            15.Axioma care stă la baza concursurilor româneşti de promovare: Scrisul zboară, vorba bine pusă rămâne şi alesu-i o minune;

            16.Şcoala este acea instituţie educativă din care educaţia şi-a luat zborul, iar studiul a fost trimis la plimbare;

            17.Tot mai mulţi elevi sunt într-atât de ocupaţi cu pregătirea temeinică pentru viaţă, încât e de mirare că mai au timp să treacă pe la şcoală;

            18.Cândva familia a fost celula de bază a societăţilor în formare. Dar azi, când societăţile s-au plictisit de monotonia închegării, familiile ţin morţiş să se înfrupte din divertismentele datorate nestatorniciei, pentru că numai pe această cale vor putea bea până la fund paharul descompunerii;

            19.Fiecare om are în trecutul său anumite fapte pe care vrea să le dea uitării şi pe care binevoitorii ţin să i le reamintească;

            20.Tot timpul viaţa este la un pas de moarte, cu toate că prin modul lor de-a fi, distanţa dintre ele este stabilită de taina infinitului;

            21.Până la conştiinţa morţii, omul are nevoie de cunoştinţe temeinice despre viaţă;

            22.Unii oameni merită aprecieri nu pentru cauza pe care o slujesc, ci pentru exemplaritatea cu care i se devotează;

            23.Dezgustul faţă de viaţă este aidoma unui deşert, a cărui monotonie este întreruptă doar de monotonia gândurilor îndreptate spre moarte;

            24.Doar oamenii care trăiesc demn au şansa de-a deveni martiri ai nedemnităţii;

            25.Cu adevărat curajos devine doar acela care ajunge să-şi cunoască propriile laşităţi.

                                                                     George Petrovai