Doba, doba, laştele / Mâine, mâine-s Paştele...
Mă bucuram nespus când se apropia Sărbătoarea
Paştilor, din mai multe motive. În avangarda
lor venea Duminica Floriilor, când urma să primim păpuci sau sandale noi şi un viganău
(rochie) nou-nouţ, ce urma să fie cusut de lelea Helena, croitoreasa noastră de
atunci, care locuia la câteva case mai sus de noi. Nu erau pe vremea aceea la Şulmedhi (Ulmeni) bolduri cu haine de-a gata, existau bolduri cu materiale textile care
musai trebuiau cusute. La Baia Mare
nu ne duceau părinţii, ca să ne târguiască
(cumpere). Cel mult, mergeam la Cehu Silvaniei. Cândva Ulmeniul se afla în raionul
Cehu Silvaniei.
Şi apoi, odată cu Paştele viniea şi primăvara împreună cu... coptăturile şi alte bunătăţuri. Când eram copil şi preot în sat era Emil Negruţiu, slujba
de Paşte se făcea seara. Abia de un timp se face la miezul nopţii. Îmi plăcea
seara, fiindcă nu eram obişnuită să umblu noaptea. După slujba de Înviere,
primeam pasca (paşti) care era făcută
din prescură, coaptă în cupor de către gospodine – însemntă cu prescuricerul – tăiată mărunt şi înmuiată
în dhin(vin). Primeam câte o fingie (ulcică) şi luam pască în cele
trei zile ale sărbătorii, după ce rosteam de trei ori Cristos a Înviat! Dar pentru a primi pasca, bineînţeles pe stomacul gol, trebuia să ne spălăm în lavorul metalic, în care bunica sau mamica aşezau o urzică, un ou roşu şi un
bănuţ. Urzica urma să te facă aspru, harnic. Oul simboliza Paştele, iar bănuţul
aspiraţia spre mai bine sau... poate... avea semnificaţia bănuţului pe care
trebuie să-l dai la Marea Trecere.
Dar până să ajungem în ziua bunătăţilor de
Paşte, trebuia să trecem prin purgatoriul pregătirilor din Săptămâna Mare şi
prin postul care la copii era doar vineri. În Vinerea Mare era post şi ajun. Maturii
ţineau tot postul. De Paşte pregăteam nelipsita salată de boeuf, din legume şi
pieptul găinii fierte pentru leveşă, leveşa
pe găină de casă. Carnea şi legumele urmau să fie fripte cu ai (usturoi) şi
cu oloi. Când am avut oi, făceam
mielul umplut cu măruntaie şi ouă fierte, tăiate cubuleţe. În umplutură se
puneau pe diagonală şi ouă fierte, întregi, în aşa fel încât, atunci când mielul
urma să fie tăiat felii, să se aibă în perspectivă şi gălbenuşul, ca un simbol
vesel al soarelui. Se ştie că pe vremea aceea gălbenuşurile aveau culoarea
galben-portocaliu. Umplutura era unsă cu unsoare de porc şi împănată cu slănină
crestată şi apoi introdusă în cuptor,
după ce se scoteau pthita (pâinea) şi
suciturile(cozonacii). De obicei,
înainte de Paşti erau unii săteni care tăiau porci şi vindeau carnea. Aşa că
făceam şi flechene (grătare) de porc,
în tepşe (tavă), tot în cuptor. Nu
lipseau piroşthile (sarmalele), fără
de care nu putea să fie nicio sărbătoare
lăsată de Domnul.
De Paşte nu se făceau atât de
multe coptături ca la Crăciun,
deorece nu erau frigidere şi ele se stricau
repede. Nu lipsea sucitura
(cozonacul) cu nuci, brânzoicile, cornuţăii
cu silvoiţ, frământaţi cu unsoare şi
un strop de lapte acru şi coptătura cu
moşina. Din categoria coptăturilor
domneşti legate cu aţă – odată devenite domnişoare trebuia să aşteptăm
udătorii, băieţii care ne stropeau cu parfum, ca să nu ne veştejim – nu lipseau
prăjitura-televizor, foile cu sale-cale
(amoniac), foile frământate cu bulion şi coptătura turnată cu cacao. Bineînţeles,
participam cu toţii la concursul: cine are parte de oul magic, care să poată
sparge cât mai multe ouă răscoapte, tocmai bune pentru rânza hămnisiţilor.
Vă urez UnPaşte Fericit, alături de cei dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu