miercuri, 16 aprilie 2014

Poesis DIANA COZMA

Decor de primăvară



Crengi argintoase
se-avântă-n aer pe aripi de vânt
și-ndată împrăștie în jur al
primăverii cuvânt.

Păianjenii umflați și palizi
din grădinile liliachii,
țes pânza lor moale și strălucitoare
peste verzile câmpii.

Și iată!  cum, pe malurile nisipoase
ale iazului, înfloresc leandri
scăldați în lacrimile fierbinți opalescente
ale apei diafane, brodată cu razele
soarelui cameleonic, diamantin
așezat pe cerul care pulsează
ca și cum chipul pământului,
s-ar proiecta pe a lui față
albastră și atât de pură…

Îndată, privirile noastre
sunt vrăjite și amețite de această
magie amplificată la infinit.
o  magie ce ne șoptește că,
primăvara, e singura zână
care dă naștere miracolelor
de pretutindeni, când…

Sub aripa sa măiastră totul înverzește.



 Joc fatidic

Bolta cerului, azi mă strigă!
vrea să-mi privesc chipul în
oglinda lui desăvârșită,
unde,
praful de stele
se-nvârte neîncetat
transformându-se în
aur pur.
Licoarea, ce se naște
curge
în pocalele de smarald
ucigând orice formă
de fatalitate și
demonism abscons,
păstrând doar rămășițele
de suflet pur
ce se transformă
în lumină amplificată la
infinit.

Un joc impetuos al vidului
transpus în abisul colosal al
îngerilor căzuți în
întuneric,


Un  joc… jucat la infinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu