Poesis - Ioan Voicu

balada păsării cu ochi rotund

pasăre cu ochi rotund

oare unde să m-ascund

că oriunde m-aş ascunde

n-aş avea clipe rotunde

stau la masă de lumină

cu oglinda vieţii-n mână

şi mă plâng că n-am cu cine

a iubi şi a rămâne

pasăre cu ochi rotund

oare unde să ajung

aş pleca uitat de timp

fără nici un anotimp

aş pleca uitat de lume

şi de amintiri străine

pasăre cu ochi rotund

oare unde să m-ascund

că oriunde m-aş ascunde

m-ar găsi şi iar m-aş vinde

baladă pustie

e mai greu să uit de mine

şi de nopţile pustii

mi se face-un dor de umbră

şi de strunga de la vii.

nu e cine ştii de mine

locul meu nu s-a născut

m-aş întoarce-n valea nopţii

m-aş lua de la-nceput.

dar pustie-mi este mâna

care m-a întors din drum

nu e om pe lumea asta

pustiit cum sunt acum.

baladă aproape uitată

uit când doare, uit şi plec

până-n lacrimi mă înec

pân’ la ochiul meu uitat

nu mai este un oftat

nu rămâne mai nimică

mă ridic şi cad adică.

uit de mine până-n sus

mă cobor şi iar nu-s

ce să fac, aşa se pare

nu mai sunt de mult cutare

mă îngrop cu flori uitate

şi-s atât până la moarte.

uit de mine, uit de lume

nici nu ştiu und’ m-aş ascunde.

baladă întoarsă

sunt aşa şi-aşa nu ştiu

de ce mă-nvrăjbesc târziu

la o masă cu uitare

între două vieţi amare

sunt aşa de-ntors şi greu

mă întorc din drumul meu

şi mă culc pe rouă plină

nu ştiu dacă am odihnă

şi nici bucurie, pare

nu mai am dor, ci uitare

să mă mai cuprindă lină

şi mai mult şi mai puţină

sunt aşa şi nu mai ştiu

de sunt mort sau de sunt viu.

baladă sinceră

poate iar mă duc cu greu

nu mă stăpânesc mereu

sunt legat cu un fir de ură

ce mă duce i-o minciună

care curge în neştire

păcătos sunt, vai! cu mine

nu sunt blând aşa cum pare

nu am nici o vină, oare?

am greşit cu toate cele

mi-am pus gândurile rele

nu treacă nimeni prin ele.

Poate iar mă duc, cu greu

Să mă ierte, Dumnezeu!

baladă aproape dureroasă

lângă mine stă un vis

care nu mi-a fost promis

stă durerea grea şi plină

între noapte şi lumină

lângă mine stă o lume

şi nu pot a mă supune

nu pot să mă ţin de mână

când durerea mi-e stăpână.