Balada mersului ca racul

Se tot vorbește de progres,

al transformismului copil rahitic –

un orb părintele-i la noi,

iar fiul lui un paralitic!

În spate-și duce-al lui vlăstar

nevăzătorul îndârjit,

și de se-ntâmplă ca să cadă,

progresu-n colb e azvârlit...

Printre atâtea murdării,

precum hoțiile fervente,

am tot sperat un sfert de veac

că viețile ne-or fi decente,

cum just ar fi în țara asta

cu guvernanți nelegiuiți,

unde necinstea-i promovată

și vrednicii sunt rău priviți.

Răbdarea la români fiind

o seculară însușire,

ei prin tunel vedeau cum scade

a luminiței pâlpâire,

ba când minerii-și aprindeau

lampașele de ciomăgari,

ba când aleșii procedau

taman ca niște potlogari,

și-n resemnare-și înfășau

filosofia lor aparte,

convinși de sfântul adevăr

că răsplătirea-i după fapte.

Lăsând așa, an după an,

divinul drept concret să fie,

au constatat că-n România

progrese-s doar în mișelie:

Dezastru-n oameni și-n afară

atâta de temeinic este,

că românismul a ajuns

să fie astăzi de poveste!

Ce crunt destin pentru cei mulți,

ca-n țara plină cu de toate

(pământ fertil, subsol mănos),

doar de nevoi să aibă parte!

Când legile pentru tâlhari

sunt de fârtații lor croite,

ciocoii fără teamă pot

să-și facă mendrele pe rupte.

Postdecembrismul garantează

rețeta mersului ca racul –

o țară-i pusă pe butuci

după ce-aleșii-s frați cu dracul!...

Dar iată că-n aceste zile

cu ordonanțe odioase

și bunăstarea-n alergare,

românii au ieșit din case,

făcând astfel dovada clară

că mai presus de câțiva lei

e pentru ei statul de drept

pus în pericol de mișei,

care ținteau ca pe furiș,

precum e-n nedemocrație,

ortacii să-i facă scăpați

și fără pete toți să fie.

(Progresu-n plan moral la noi

original e și sucit:

La țanc el alb din negru face

cu flerul lui de iezuit!)

Îndrept acum salutul meu

spre sutele de mii din stradă:

Prin marșul vostru dârz și drept

în toate marile orașe,

cum țara noastră n-a văzut

de la Decembriadă-ncoace,

voi vigilenți v-ați dovedit

și neclintiți apărători

ai drepturilor câștigate

cu sângele martirilor

în urmă cu mai bine de

decenii două și jumate.

Într-adevăr, căci România

de furi și necalificați sleită,

cu-a sa economie paradită

și de neprieteni cercuită,

nu-și poate-ngădui

nici sufletul să-și tragă,

necum să se întoarcă

la starea ei de altădată

când de nelibertate a fost greu încercată.

            Sighetu Marmației,                                       George PETROVAI

               4-5 feb. 2017