de Dumitru Păcuraru
În timp ce evenimentele politice centrale monopolizează
întreaga agendă publică, la nivel local problemele se acumulează fără să-şi
găsească o rezolvare. Se produce o ruptură între Centru şi Periferie. PSD,
secondat de ALDE, s-a angajat total într-o luptă împotriva binomului SRI-DNA.
Preşedintele reînvie veche temă a “statului de drept”. PNL este deocamdată
spectator, al fel ca UDMR. În schimb, USR reuşeşte să atragă atenţia asupra sa.
Bănuit a fi în spatele protestelor din ţară, creează impresia că este o forţă,
că reprezintă tinerii, precum şi categoria specială, activă, a societăţii
civile.
Avem cinci partide parlamentare. Dintre acestea doar PSD şi
ALDE au o agendă comună. Decise să devoaleze parteneriatul neconstituţional,
nelegal, dintre SRI şi DNA, cele două partide au reuşit să-şi ridice lumea în
cap iniţind două proiecte, a graţierii şi amnistiei. A fost destul pentru
detonarea butoiului cu pulbere ce se adunase în timpul campaniei electorale din
2016.
Acuzat că vrea să scape corupţii de puşcărie, PSD şi ALDE
atacă modul în care s-au făcut dosarele penale, cu amestecul SRI. Acest moment
nu poate fi depăşit. Nici PSD nu explică până la capăt ce are de gând să facă,
nici preşedintele nu dă sufiecinte date din care să rezulte cine sunt penalii
pe care vrea să-i scape PSD.
Din această bătălie cel mai şifonat iese SRI. Dacă la
proteste se aud voci care sar în apărarea DNA, pentru SRI nu s-au găsit
susţinători. Serviciul traversează una dintre cele mai puternice crize de la
evenimentele de la Târgu Mureş din 1990.
Dar aceste probleme par să intereseze numai la vârf, la
nivel de lideri naţionali. La nivel local, cu mici excepţii, lucrurile sunt mai aşezate.
Nu apar personaje care să se dea victime ale “sistemului”,
ale “binomului”. Nu sunt demonizaţi reprezentanţi ai celor două instituţii.
Acest lucru demonstrează că nu s-a ajuns la o psihoză naţională. Lupta se dă la
Bucureşti, restul ţării stă, priveşte, nu are nicio reacţie de felul celor
exprimate de tabăra PSD-ALDE şi a televiziunilor centrale.
În schimb s-au înregistrat reacţii din partea cealaltă, a
preşedintelui. În oraşele mari, în reşedinţele de judeţ, s-au organizat
proteste anti-graţiere. Prin urmare, la nivel de ţară, curentul anti-PSD este
mai puternic decât cel anti-preşedinte.
Dacă se mai insistă, dacă se mai găsesc paie care să fie
puse pe foc, curentul s-ar putea amplifica, nu însă până la faza de psihoză, de
revoltă generalizată. În provincie contează mai mult majorarea salariilor decât
“binomul”.
Ce urmează? Ce urmăreşte preşedintele este greu de spus cu
precizie. Chiar dacă ar câştiga tabăra preşedintelui, opoziţia este fărâmiţată.
PNL este vraişte. Fuziunea PNL-PDL nu s-a desăvârşit. A
aduce alături de această formaţiune în criză încă un partid în formare, fără
idelologie, fără lideri, este foarte riscant în primul rând pentru PNL.
Partidele pro-Iohannis nu sunt pregătite să guverneze. Cea
mai gravă greşeală s-a făcut în 2015 înlocuind guvernul PSD cu cel de
tehnocraţi. Pentru un an de guvernare a
fost sacrificat un mandat întreg.
Dacă PSD, măcinat de lupte interne, era lăsat să zacă în suc
propriu câteva luni în plus, cădea singur. Erau cel puţin trei tabere – a lui
Ponta, a lui Dragnea şi a lui Zgonea – care îşi disputau întâietatea.
Nerăbdarea şi lipsa de experienţă a lui Klaus Iohannis au
condus la victoria în alegeri a PSD, la locale şi, mai ales, la parlamentare.
Acum se trag ponoasele.
Ţara este dezbinată şi nu se întrevede nicio ieşire.
Sursa Informatia zilei de Satu Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu