POEMELE LUI ION POP

Poetul Ion Pop s-a nascut la 1 iulie 1941 in comuna Miresu Mare din Ţara Chioarului, Maramures.

Face studiile liceale la Cluj Napoca, si tot in aceasta capitala spirituala transilvana urmeaza Facultatea de Limba si Literatura Romana, cu licenta in 1964. Dupa absolvire este retinut la catedra de istoria literaturii romane contemporane.

Catva timp este lector de limba si literatura romana la Paris. A debutat cu poezie in revista „Steaua in 1959, si de numele acestei reviste se leaga la inceput si activitatea sa de critic literar, asumandu-si sarcina de a continua linia estetica a depoetizarii, inaugurata de grupul lui A. E. Baconsky, orientand-o spre o poezie de esente neo-expresioniste, ce va fi cultivata indeosebi de grupul de poeti afirmati in jurul excelentei reviste studentesti „Echinox. Dealtfel, Ion Pop este mai cunoscut in calitate de critic literar, interpret de mare finete analitica a fenomenului poetic- mai ales cel interbelic - si isi leaga organic existenta si activitatea de amintita revista a studentilor clujeni, al carei conducator a fost. Actualmente este decan al Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii clujene.

Poezia sa, nu foarte cunoscuta, este nu mai putin valoroasa. Poetul beneficiaza de suportul remarcabil al vastei sale in/formari profesionale, fara ca, prin aceasta, lirica sa sa devina arida si scolastica. Poetul are capacitatea de a-si echilibra meditatia lirica, desi, cum constata criticul literar Al. Cistelecan, el „traieste sub spaima continua ca totul s-a spus, Structural liric, „inima sa a ramas, insa, atasata de orftsm si ea suspina dupa starea paradisiaca a poeticii, iar aceasta nostalgie a plenaritatii devine unul din vectorii de orientare ai intregii creatii (idem). Lirica sa mai noua lasa mult mai mult loc meditatiei, pe care Ion Pop doar o provoaca printr-un joc al intertextualitatii bine stapanit. Fraza poetica, uneori de o ironie fina, delicata, trista si subtila, provoaca interstitii, oferind receptorului - avizat -prilejul meditatiei, al descifrarii. Textul este doar aparent depoetizat, si de aici o sursa a lirismului.

Volume de versuri:

Propuneri pentru o fantana, Bucuresti, E.P.L., 1966;

Biata mea cumintenie, Bucuresti, Editura Tineretului, 1969;

Gramatica tarzie, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977;

Soarele si uitarea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985;

Amanare generala, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990

Poeme 1966-2011,Cluj Napoca, Editura Echinox,2015.

Jurnal a aparut in volumul Soarele si uitarea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985. Scaderea a aparut in volumul Soarele si uitarea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985. Norii a aparut in volumul Amanare generala, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990.

REFERINTE:

„La maturitate, cind nu i-a mai fost rusine sa fie ceea ce era menit sa fie, adica un poet livresc, un fermecator poet al dansului printre groase infolii. Ion Pop a renuntat la cumintenia reala de pina atunci si a devenit el insusi. Cladindu-si o cetate din cartile sale iubite, o cetate cu creneluri din care bat arme solare, cu punti care se ridica si coboara lin, fosnind ca hirtia, Ion Pop si-a delimitat un teritoriu a! sau. Mare ? Mic ? Se va vedea mai tirziu. Oricum, cine calea in aceste locuri stie cui apartin ele."

FLORIN MUGUR

AICI

Aici, printre carti cu grija asezate, —

Da, se va spune, era un ins livresc,
Cineva murmura, cineva plinge,
Masa mea-i o cetate cu puntile intinse
Peste santuri adinei, in care vom inventa singe.
Fereastra-i deschisa, vede tot si nimic.
Marul se coace tacut, inainteaza
Masinile, memoria, toamna,
Cad frunze, cuvintele de tipar
Sint amarui ca nucii din 
Valea 
Chioarului.

Apa ramasa-n urechile mele cindva 
Dintr-un riu de care-am uitat. 
Se evapora intr-un spatiu cu lupte, 
Cad, se ridica, ceasornicul tine minte, — in cuibul de fier cinta mierla analfabeta.

Ci vino, fluture, si te aseaza
pe 
Nebanuitele trepte, pe 
Struktur der modemen 
Lyrik,

Fii tu o tirzie insigna pe pieptul
Atitor morti frumosi, infrunta tu
insingerata gheara a sfinxului.
Botul lui de cosmic, preistoric motan

Eheu, eheu, — un sfinx prinzind fluturi,
O pasare voi auzi cum ii pune
Trei enigmatice, lungi intrebari.
Pe limba-i intraductibila. 
Rusine, rusine,
Iar eu existind
Cit durata rusinii.
Aici,
Printre carti cu grija-asezate, imaginind
Singele meu in scadere, moartea, transfigurarea,
Slaba memorie a posteritatii.

ELITISM

Ah, poezie pentru foarte puţini,

viaţă a mea,

cum, tot aşa,

pentru foarte puţini

îmi va fi şi moartea.

LA OCAZII

Pentru ca gunoiul să intre în poem -

îmi spune Profesorul -

are nevoie, chiar şi el,

de-un dram de solemnitate.

La Ocazii, ţinuta e,

nu-i aşa, 

obligatorie.

IATĂ ÎNTREBAREA

Iată, da, şi Întrebarea:

Ce fel de sânge

va fi curgând, totuşi,

dintr-o linie rănită?