CLIPE (efemere) ne propune Ligia Dalila Ghinea

 Poeta Ligia Dalila Ghinea ne propune cartea de poeme „Clipe”, Editura Century Image,  Braşov, un număr de 65 de poezii, dedicate copiilor ei, Laura Elena şi Robert Gabriel. Nu aflăm nimic despre autoare şi nu are referinţe critice, dar poeziile ei sunt frânturi de gânduri, de viaţă trăită, de regrete la pierderea celor dragi. Şi totuşi „săpând” puţin mai adânc aflăm că Ligia Dalila Ghinea a terminat în 1988 Filologia, este originară din Cetatea Băniei, este la catedră de peste 25 de ani şi participă la Cenaclul literar „Buna vestire” din Miercurea Ciuc, unde locuieşte în prezent.

Marea majoritate a poeziilor sunt scurte, deranjant de scurte („Între noi”, „Din genune”, „Suav”, „Muguri”, „Nu-mi lua”, „Din genune”, „Sublime”, „În zori”, „Suflet şi trup”„Nor”). Exemplific: „Azi,/Îmi e nor/În calendar.../Iar vremea trece/În zadar!” (Nor); repet, poezii minuscule, poezii întrerupte parcă brusc ca o potecă de munte de o prăpastie adâncă, poezii care nu continuă ideea poetică... nu dezvoltă mesajul pe care poeta doreşte să-l transmită cititorilor...

Citindu-le pe toate poeziile Ligiei Dalila Ghinea de mai multe ori, ai impresia şi senzaţia că ai de-a face cu poezii selectate de învăţătoare pentru serbarea de sfârşit de an şcolar la clasa a IV-a, ceea ce nu-i rău până la urmă.

Poeta abordează diferite teme şi subiecte: natura ( „De-aş striga”, „Muguri”, „În grădina mea”, „A primăvară”, „În zori”, „Mi-e dor”); dragostea pentru iubit, dragostea carnală („În noapte”, „Abis”, „Fulgii”, „Regăsire”, „Noi”, „Perfect”, „În sărut”, „Sublime”); poezii pentru copiii ei dragi („De-aş fi artist”, „Dor”); părinţilor iubiţi („Cuvânt de dor”, „Mai ştii?”, „Retorică”) ş.a.

Din poezia „Uneori” aflăm de la poetă ce a determinat-o să scrie: „Uneori, când gândurile nu mă mai încap,/Mă aşez la masă să scriu şi să tac./O floare şi un cânt îmi ţin companie,/Până ce primăvară va să fie!”

Câteva dintre poezii îi sunt aduse memoriei tatălui dispărut: „Mai ştii, tată, casa noastră, /Florile de la fereastră?//Dar pe mama, o mai ştii,/ Prin odăile pustii,/ Cum nu-i doarme sufletul,/ Cum nu-i poate umbletul?// Mai ştii, tată, viaţa noastră/ Şi lumina din fereastră?/

Stă mereu aprinsă, tată,/ Să te întorci ca altădată!// Căci pe mine nu mă ştiu,/ Şi mi-e gândul iar pustiu,/ Că-ntr-o toamnă ai plecat/ Neîmpăcat, neluminat...// Şi mai ştiu, tată, mai ştiu,/ Că mi-e frig şi mi-e târziu.” (Mai ştii?)

După lecturarea poeziilor care au muzicalitate prin rime, rămâi cu puţine versuri care să-ţi atragă atenţia, să-ţi fie dragi prin metaforă şi mesaj, să le pui în colţul inimii tale: „Lumina răsare în suflete iar,/Şi viaţa, se pare, nu trece în zadar...” (Vers de fluier); „Ne întâlnim o clipă, se face caldă ploaia/Şi dorul, cerul, noaptea, cu noi se contopesc.” (Regăsire); „Şi mai ştiu că-ţi place/ când privesc stelele/ şi se face târziu, în noapte,/ şi în noi e lumină.// Te ştiu,/ Mai ales/ în îmbrăţişare te ştiu...(În îmbrăţişare); „îţi vin cu trandafiri, în trup,/să fii arcuş şi cântecului/ să dăm glas/ şi strune,/ să cânte al nemuririi ceas,/ când în sărut se mistuie vecia.// Cuprinşi de taina nopţii sfinte,/ în care îmbrăţişaţi noi ardem/ca o lumânare,/ şi clipa să o înveşnicim în noi,/ să nu mai plece ca un peregrin.// Se mistuie vecia în sărut,/ când mă cuprinzi în braţe,/ ca-n-tr-un joc străvechi,/ şi-n suflet şi în gând/ eu îţi fac loc,/ şi-n trup, cu trandafiri, îţi vin.// Când în sărut se mistuie vecia,/ sublimă clipă,/ şi fecundă întrupare,/ desăvârşită,/ sfântă îmbrăţişare.../Căci în sărut se mistuie vecia”. (În trup).

De remarcat ştiinţa şi strădania editurii braşovene în a tipări în condiţii grafice, peste nivelul multora dintre poeziile Ligiei Dalila Ghinea, ceea ce face ca până la urmă să fie o carte interesantă de lectură pentru copii şi adolescenţi, într-o după masă plictisitoare sau ploioasă.

                                                                        de Gelu DRAGOŞ

Preluare http://www.ecreator.ro/critica-literara/5083-clipe-efemere-ne-propune-ligia-dalila-ghinea.html