Prea domol, nu m-ai
vrea.
Vrerea ta-i un artist plin de gol, haina mea!
Haina mea fără strai şi surâs fără chip,
Rai cu schimb de zăpezi pe un pumn de nisip,
Din lămâie-n pelin cu mireasmă de jar,
Te reverşi ca un dans în acord solitar,
Mistuind ce-am ţesut în iubiri de cuvânt...
Şi mă doare că nu-s...
Şi mă arde că sunt...
Şi mă iert că mai sper să mă tulburi încet,
Ca pe-un fir de pământ cu genunchi de poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu