Am găsit, cred, răspunsul adevărat, după o grămadă de timp,
în care am judecat tăind firul nu în patru, ci în zeci, și parcă am ieșit din
ceață- oamenii speră în continuare la
un rezultat favorabil, în cazul aplicării ideilor, deoarece, în situațiile care sunt deja proiecții ale trecutului- regimurile comuniste, ele
au avut parte de-o viață în adversitate,
nu au avut ocazia să se dezvolte în liniște,
fără amenințări din partea altor state
mai puternice, în absența blocajelor
economice ordonate de inamici. Consider că e pe val raționamentul că, într-un climat de pace, neantagonic, ar da
rezultate favorabile, altele decât le știm.
Parcă Marx spunea că ideile sale ar avea șanse de izbândă aplicate în Germania, de
exemplu. Și, probabil, n-a călcat aici
greșit în judecată, deși el se referea numai la condițiile economice locale propice, la
maturitatea industriei, a societății în
ansamblu. Dar hai să mergem mai adânc și
spun că numai țările bogate ar avea
succesul de partea lor și fiindcă nu ar
avea cine să le pună bețe în roate din
exterior, să le torpileze economic și
financiar, să le sărăcească. Venezuela sau Cuba n-au cum să sancționeze economic SUA, s-o ruineze, doar
inversa e valabilă. Nu prichindeii iau cu forța
mâncarea, în pauze, de la golanii școlii.
Și, da, politica internațională e o dictatură a golanilor.
Autor: Alexandru
Petria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu