Aripi de stepă
ca pasărea rănită de zbor
doar vorbă răpusă prin cuvinte
Sunt simpla adunare de sentimente îmbrăcate
Rugăciune ce-nalţă privighetori înserate
Ultimul trandafir din grădină s-a rupt
Peste întrebări alergau norii dezbrăcaţi de ploaie
pe drumul acela aşteptarea a înroşit obrajii mirării
cu lacrimi dinspre izvoare
cu privirea galbenă a bobului de grâu
sau de lup
Atunci s-a înţeles vântul de stepă
ce întinde aripi de vultur şi nu se întoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu