Voi nu vedeți cum încă se schimbă astă lume?
Cum relele-s mai multe decât sunt cele bune?
Cum tot ce noi primit-am în timp de la străbuni
Îmi schimbă-n mare grabă o ceată de nebuni?
Ei sunt cea noua turmă de tineri zvăpăiați
Ce nu mai vor s-audă de mame și de tați,
De moșii lor ce-n cârcă duc drob de-nțelepciune,
Cu grijă adunată din vremile bătrâne.
Ei nu mai au nevoie de datinile vechi,
De cum se face-o nuntă, de cum e la priveghi,
De cum se cere-o fată de la a ei părinți,
Și de e sărbătoare cum mi te-nchini la sfinți,
De cum se ține-o casă cu toate ale sale,
De cum se dă binețe la întâlnitu-n cale,
De cum se ține-o vorbă pe care înc-ai dat-o,
De cum ești de nimica de tu ai încălcat-o.
*
Ei mi le știu pe toate, deși nu știu nimic,
Ei sunt în măreție, deși mi-s un nimic,
Ei schimbă astă lume cu una mult mai rea,
Ce-i stearpă, seacă, goală, mințită, vai de ea.
Acesta-i viitorul ce ei îl fac de-acuma,
Lor nu le trebuiește nici tatăl și nici muma,
Nici țara și nici neamul și nici credința care
Ei cred că-i o poveste în fum de lumânare.
Așa se rup de-acuma de tot ce e trecut,
Sunt frunze-n vânt purtate pe-ntinsul ăstui lut,
Vor fi pe astă lume mereu înstrăinați,
Copii fără de țară, fără de tați și frați.
**
Un circ e lumea toată, ei fiind marionete,
Jucând cum li se cântă, în timp și pe-ndelete
De-acei ce-n mare taină conduc această lume,
Vrând gloatele neroade să mi le facă turme.
18.07.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu