Din Istoria Băii Mari (9)

                                                  Pictură "Centrul Băii Mari" de Andrei Mikola

Valuri,

 Am povestit  despre emulația bucuriei la băimăreni și am sugerat și ce compoziție să aibă. Este o propunere venită dintr-o singură parte, dar plăcerea traiului de aici era și acest fapt că, acele construcții somptuoase  nu aveau beciuri pentru pușcăriași, cum erau obiceiurile vremii.

    Acest lucru aducea o mândrie aparte băimăreanului, care știind acest lucru, conchidea că  Administrația Orașului și Legile de la Stăpâni  sunt mai apropiate de ei, probabil  că acești patroni se gândeau la faptul că pe mineri îi macină TBC-ul și reumatismele și să nu uităm că condițiile de muncă din mină  atunci, erau groaznice, să ai TBC și aerul ce-l respirau uneori nu avea 16% oxigen,  ceea ce abia acum văd concret cei ce nu lucrează în mine, ce înseamnă, cu Pandemia-Covid-19.

    Atunci nici nu se știa că ”aerul” nu este aer și fum, de la foanțe, fum de la pușcături, sau fum de acolo unde se mai încălzea roca, pe care  înfierbântată fiind se arunca apă, ca piatra să crape... Deci FUM și iar fum.

    Noi care trăim acum suntem desigur bucuroși că pășim pe fostele domenii imperiale, sau regești și căutăm din ce am citit și povestit alții să încercăm a memora  cum trăiau acei oameni cu sute de ani în urmă, cum se distrau, sau dacă  căsătoriile erau doar afaceri, or mai încăpea și ceva iubire ?

    Orașul nostru a fost un oraș prestigios, care beneficia de donații, clemență, raportat la  drepturile date de regii, a cărora era orașul Baia Mare.

    Să aibă ziduri de împrejmuire și apărare, dreptul de-a ține târguri  și alte manifestații.

    Municipiul nostru era falnic prin Școala de pictură și pictorii din România, Ungaria, Germania , Olanda, au lăsat Barbizonul francez pentru  Baia Mare.

    În zilele senine culoarea cerului este atât de deschisă și atrăgătoare  ca inimile băimărenilor. Din declarațiile multor pictori, veneau aici doar pentru a picta CERUL, tot la prestanța orașului este învățământul ”Școala Rivulina” și învățământul tehnic, este mult înaintea altor orașe mai mari. Un oraș cu un grad de cultură ridicat este firesc să  aibă teatru - artiști. Noi în zgârcenia noastră  am făcut doar un bust al actorului Levay și nimeni nu s-ar supăra dacă ar avea un bust și actrița Marga Barbu, de la Ocna Șugatag...

    Desigur că un oraș fericit nu are nevoie de armată, dar la evenimentele din 1955 în Ungaria, s-a ridicat tot poporul. S-au resuscitat ”Gărzile muncitorești” s-a refăcut premilităria și aveam două unități militare, în  afară de pompieri. Dar  a trecut acest val de criză mondială. Noi prin cine ne știm ducem cu noi PACEA și nu-i vorbă-n vânt. Din Alaska, Chile, Australia  geologii noștri sunt respectați ca specialiști care își cunosc meseria și sunt mândri să  o arate și altora și modalitățile prin care pot duce la asta.

    Aici vorbim numai de băimăreni. Care au dat și pe Vasile Gergely (numărul 5 al naționalei de fotbal a României -foto), apoi Zavoda I și II, Adalbert Rozsnay, Şoni Koller, Hotea și mai sunt și alte lucruri de citit din fotbalul băimărean, ca de exemplu despre Mircea Sasu și alții.

    Spre deosebire  de alte localități, nouă primăria nu ne-a majorat taxele, ne-au făcut o rețea integrală a hidranților și nu uităm de băncile de odihnă și curățenia orașului.

                                                                                Toma Gross Rocneanu

FOTBALISTUL VASILE LASZLO GERGELY

Vasile Laszlo Gergely, mijlocaș de travaliu despre care din bătrâni se spune că i-ar fi atras atenția legendarului Helenio Herrera, s-a născut în 1941 la Baia Mare, oraș care în acea perioadă se afla sub ocupație maghiară. Ambii lui frați au jucat fotbal, însă niciunul n-a ajuns să evolueze la un nivel înalt. Ce-i drept, din motive diferite. Iuliu, fratele mai mare cu doi ani, era golgheter al naționalei U17 și văzut drept un mare talent la sfârșitul anilor ’50. Numai că la 17 ani i-a fost amputat piciorul, după ce o fractură suferită într-un amical (și tratată superficial) a degenerat în cangrenă. Iosif, fratele mai mic al lui Vasile Gergely, n-a urcat niciodată mai sus de liga a doua.

În schimb, Vasile Gergely a avut o carieră însemnată, încununată cu trei titluri de campion al României cu Dinamo Bucureşti și 36 de prezențe în echipa națională, alături de care a mers la Mondialul mexican, din 1970. Din nefericire pentru el, românul a rămas în memoria microbiștilor mai degrabă pentru scandalul de proporții în care a fost implicat în 1971. Până să ajungă în centrul atenției în Germania, Gergely a evoluat mai întâi la echipa din orașul natal, între 1958 și 1962. De acolo a plecat la Viitorul București, o grupare înființată de Partidul Comunist și formată exclusiv din juniorii care în același an câștigaseră Campionatul European de Tineret U18, desfășurat chiar în România.

Campion european la U18, deși avea aproape 21 de ani

De altfel, povestea acelui european, rușinos pentru România, e prima bornă importantă din cariera sportivă a lui Gergely. Turneul „cu cântec” a avut loc între 20 și 29 aprilie 1962 în cinci orașe din țară și a fost câștigat de tricolori, care însă au trișat grosolan. În dorința nestăvilită de a aduce trofeul în România și a folosi victoria în scopuri propagandistice, Partidul Comunist a falsificat actele de identitate ale băieților pregătiți de tehnicianul Gheorghe Ola. Astfel, românii au avut în componență un singur fotbalist ce îndeplinea criteriul vârstei. Vasile Gergely, autor al unui gol în finala câștigată cu 4-1 în fața Iugoslaviei, avea 20 de ani și jumătate la momentul turneului. Mircea Răcelescu, cel mai în vârstă român de la acel Campionat European, avea 22 de ani, în timp ce căpitanul tricolor, Mircea Petescu, se pregătea să împlinească 20 de ani. Un singur jucător, fălticeneanul Constantin Jamaischi, se încadra în cerințele UEFA.

După încheierea turneului, toți jucătorii din lotul României au fost înregimentați la Viitorul București, formație abia fondată și înscrisă direct în prima divizie. Obiectivul clubului, așa cum îl vedeau comuniștii, era să le ofere fotbaliștilor cât mai multe meciuri împreună, pentru ca mai apoi aceștia să performeze și la echipa națională de seniori. Doar că experimentul a fost un eșec. Echipa antrenată de același Gheorghe Ola a fost desființată după doar un tur de campionat, la începutul lui 1963, iar jucătorii au ajuns la cele două cluburi departamentale din București, Steaua și Dinamo.

Vasile Gergely, care debutase în Divizia A la Viitorul, a ajuns în Ștefan cel Mare, unde a devenit campion chiar la sfârșitul acelui sezon. E adevărat, a evoluat într-o singură partidă în acea campanie. De altfel, nici în anul următor, în care Dinamo a luat iar titlul, n-avea să se impună, adunând doar trei apariții în tricoul alb-roșu. Între timp însă, apucase să debuteze pentru naționala mare, într-un amical cu selecționata Marocului, la sfârșitul lui septembrie 1962.

A jucat zece minute la Mondialul din Mexic

Gergely s-a impus cu adevărat la Dinamo abia în al treilea sezon petrecut în Ștefan cel Mare, fiind una dintre piesele de bază în campania 1964-1965, când alb-roșii au cucerit din nou campionatul. Încet-încet, evoluțiile bune în tricoul bucureștenilor l-au transformat și într-un obișnuit al echipei naționale, pentru care a înscris primul gol în 1966, într-un 4-3 în fața Poloniei. În noiembrie 1969, Vasile Gergely a fost pe teren la meciul decisiv pentru calificarea la Mondialul din Mexic ’70. Atunci, în fața a 90 de mii de spectatori, România remiza, 1-1, cu Grecia și obținea biletele pentru Guadalajara, după 32 de ani de absență de la Cupa Mondială. Gergely a bifat ultimele zece minute ale acelui joc, după ce i-a luat locul lui Nicolae Dobrin.

De altfel, băimăreanul avea să se afle și în lotul deplasat de Angelo Niculescu în Mexic. A fost doar rezervă cu Anglia și Brazilia, însă a prins totuși zece minute în „groapa cu lei” de la Guadalajara. În meciul cu Cehoslovacia, Gergely a fost introdus pe teren în minutul 81, schimbându-l pe Liță Dumitru, apariție care avea să fie și ultima a sa în tricoul tricolor. La scurt timp după Campionatul Mondial, Vasile Gergely a părăsit definitiv România. După un turneu de pregătire cu Dinamo, a rămas în Germania, stabilindu-se în Berlinul de Vest. A semnat un contract cu Hertha, una dintre echipele de top din Bundesliga acelor ani.

Suspendat pe viață, după ce-ar fi primit 15 mii de mărci să trântească un meci

Experimentatul jucător băimărean a devenit rapid titular la echipa din capitala Germaniei. În sezonul 1970-1971, nu a lipsit decât în trei partide ale Herthei. Momentul care avea să-i încheie practic cariera s-a petrecut în ultima etapă a acelui sezon. Hertha a întâlnit-o acasă pe Arminia Bielefeld, echipă care lupta pentru salvarea de la retrogradare. Cu Gergely titular, berlinezii pierdeau (0-1), rezultat care i-a ajutat pe oaspeți să termine deasupra liniei. La scurt timp după acea partidă, în Germania a izbucnit primul mare scandal al partidelor aranjate. Nemulțumit că formația sa a retrogradat, președintele lui Kickers Offenbach, Horst Gregorio Canellas, a făcut publice câteva înregistrări telefonice care arătau că zeci de antrenori, jucători și conducători din Bundesliga sunt implicați în trucarea de meciuri. Era vorba despre zece partide, printre care și jocul dintre Hertha și Bielefeld.

Conform acuzațiilor, Gergely, alături de alți 14 colegi, ar fi primit câte 15 mii de mărci pentru a pierde meciul cu Arminia. La încheirea anchetei, finalizate în ianuarie 1972, românul a fost suspendat pe viață din fotbal. Împreună cu el, alți 51 de fotbaliști, doi antrenori și șase oficiali, printre care și conducătorul lui Offenbach, cel care făcuse denunțul. „La a doua întâlnire cu Neumann (n.a. – oficial de la Bielefeld), mi s-a spus că Vasile Gergely și Zoltan Varga primiseră deja bani de la Bielefeld. Când am urmărit jocul, din tribună, mi s-a părut clar că cei doi nu erau prea implicați”, povestea în 2006 Jurgen Rumor, unul dintre fotbaliștii de rezervă ai Herthei în acel meci, sancționat, la rândul său, cu suspendarea pe viață.

În imposibilitatea de a mai juca fotbal sub egida FIFA, Vasile Gergely a emigrat în Africa de Sud (țară care pe atunci nu era membră a forului internațional), unde a devenit polițist. În 1972-1973 a evoluat pentru Durban City, iar apoi a primit vestea cea mare. În noiembrie 1973, Federația Germană de Fotbal l-a declarat nevinovat și i-a anulat suspendarea pe viață, la fel ca tuturor celor implicați în scandal. Multă lume susține și azi că, datorită Cupei Mondiale din 1974, care urma să se desfășoare în Germania, Federația de la Frankfurt a judecat în grabă și superficial cazul, iar cei responsabili au fost iertați nejustificat.

Deși i-a fost ridicată suspendarea, Vasile Gergely n-a mai jucat niciodată fotbal. Avea deja 32 de ani. S-a întors în Germania, unde o vreme a pregătit gruparea berlineză BFC Germania 1888. În 2010, la aproape 70 de ani, Gergely locuia în Berlin, unde antrena juniorii lui 1. FC Wilmersdorf și, în același timp, se ocupa de restaurantul clubului.

PERFORMANŢE:

36 de selecții la naționala României are Vasile Gergely

2 goluri pentru tricolori a înscris fostul mijlocaș

40 de meciuri în tricoul lui Hertha a bifat băimăreanul 

Sursa: PLAYMAKER