Poate că fotbalul este un sector care ne dovedește existența
lui Dumnezeu. Așadar, dracul cel drac, cu veșminte ortodoxe a pătruns și în
fotbal. Pe timpul lui nea Nicu venea lumea la stadioane să mai refuleze, sa mai
înjure, să se mai descarce de urgia care ocupase sufletele neamului. Acum, noua
conducere a orânduirii interzice și acest drept, mersul la stadioane și dreptul
la înjurat. Cică din cauza virusului făcător de bani.
Îmbuibat peste măsură din slăbiciunile unei nații în
putrefacție, un patron-antrenor, super bogat, cu pușcărie la bază însă,
batjocorește ce are poporul român mai sfânt de cca 50 de ani, dreptul la
exprimare.
Omul (să-i zicem om), „și-a tras”, bineînțeles prin
șmecherii și o echipă de fotbal. Și dacă poate și își permite, pe jucători,
antrenori, cei cu masajul și tunsul ierbii îi consideră adevărate slugi.
Fotbalul, ca și celelalte ramuri ale societății noastre a suferit și suferă
cumplit. Condus de o federație ciudat aleasă cu oameni care nu au practicat
sportul acesta, susținut de oameni de
mare popularitate, însă... mulți cu pușcărie la bază, fotbalul îmbogățește
buzunare flămânde și coboară-n urâțenie.
Dacă revenim la ceea ce se întâmplă acum, situația este
clară. Sunt câteva echipe slugi cum este aceasta de la Bățoșani, care-i dă patronului
antrenor, cel care face crucea cu o mână și cealaltă pe portofel, jucătorii cei
mai buni, iar ca să-și mențină obediența, recomandă patronului antrenor cu
echipă de fotal fără stadion, ce are mai bun. Această echipă își dă viața pe
teren, să zicem la Craiova, dar anterior, acasă, pune pe tavă cele trei puncte
patronului lor.
Dornic de înălțări, „omul lui Dumnezeu” ia foc și-l face ca
la ușa cortului pe un alt antrenor care nu i-a oferit toate punctele pentru că,
vai Doamne, nu rămâne supus și, vai Doamne, el și echipa sa n-au stat capră la
urgia becaloidă. „Poenarule, eu te-am făcut pe tine! Nu mai aveai nicio echipă
dacă nu eram eu. A spus că ne-a citit? Ce citește el? Ce ar fi citit el fără
mine?”
Iată că la noi în societate, fie ea și ce fotbalistică, avem
parte numai de „minuni”: Antrenează echipe oameni care n-au dreptul – n-au
școală pentru a antrena. Arbitrii derbedei decid soarta meciurilor, a titlului.
Echipe care se vor în Europa, NU au stadioane. Patroni, fie atei care
se-nchină, fie slugi odioase conduc cluburi de fotal.
Suntem o țară scăpată de sub control unde mizeriile au
ocupat toate funcțiile posibile, în toate domeniile. Golani, derbedei au
pătruns și în arbitraje, în managementul cluburilor care decide soarta
meciurilor, a campionatelor.
Mulțumirea și speranța noastră rămâne tot bunul Dumnezeu.
Dumnezeu nu măsoară nimic în bani cum fac golanii din toate funcțiile
fotbalistice și nu numai.
Ca să revenim la fotbal, concluziile sunt clare. Banii
decid, nu valoarea sau meritul sportiv. Echipa din Botoșani este o slugă
nemernică, cea mai nemernică. Ea și încă vreo două. CFR Cluj, vrea, dar... nu
mai poate. Cea mai articulată schipă, favorizată cândva de aritraje,
„chefereul”, nu-și mai găsește cadența. „Craiolguța”, echipa federației și a
ligii dragomir-sandiste, nu știe ce vrea. Da, nu ști ce vrea. Ia bătaie de la
echipele slabe și este învinsă de arbitrii ligii și federației care doresc să
trimită titlul echipei cu patron-antrenor - fără stadion. În afară de cele
câteva echipe slugi, mai există cea din Sfântu Gheorghe, cea mai merituoasă a
momentului. Fotbalul este dirijat spre aplecăciuni și-o mână de mărunțiș, iar
când ieșim „afară” suntem ciudații ciudaților, la fel ca cei care conduc
fotalul...
Vai de mama noastă și în acest domeniu!
PUIU RĂDUCAN
10052021 - B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu