miercuri, 11 august 2021

3 ani de la protestele din 2018

 

Nu doar 10 august rămâne o dată simbolică în calendarul protestelor de stradă, ci şi 14 august vine puternic din urmă, riscând să-l întreacă prin semnificaţie.

10 august 2018. O mare de oameni se adună în jurul guvernului scandând “PSD, Ciuma roşie”, “Jos Dragnea”, afişând o serie de pancarte, care de care mai haioase, toate anti-PSD.

#Reziştii erau în plină vogă. Dar şi PSD se simţea puternic. Tocmai câştigase alegerile parlamentare cu un scor istoric, aproape 50%.

Împreună cu ALDE formau o majoritate parlamentară confortabilă. Probleme avea PSD la guvern. Liderul partidului, Liviu Dragnea, având o condamnare, nu avea dreptul de a ocupa funcţia de prim ministru. Mână de fier, conducea guvernul prin intermediari. Adică prin prim-miniştri marionete, fie că era vorba despre Sorin Grindeanu sau Mihai Tudose.

Liviu Dragnea se dovedise unul dintre cei mai autoritari preşedinţi ai PSD. În acelaşi timp, PSD condus de el nu se bucura de susţinerea partidelor socialiste din Europa. Socialiştii europeni considerau că partidul social democrat din România, condus de Liviu Dragnea, nu respecta principiile statului de drept, încerca să controleze justiţia, pe deasupra fiind şi corupt.

Confruntările protestatarilor cu forţele de ordine au fost dure. Protestul, pornit paşnic, în opinia organizatorilor, a degenerat în violenţe nemaivăzute de pe timpul mineriadelor. Ancheta nu s-a finalizat nici după trei ani.

De atunci, în mod simbolic, partidele de dreapta, în special USR PLUS, principalii organizatori, au ţinut să marcheze în fiecare an ziua de 10 august, ca simbol al luptei forţelor democratice împotriva nedemocraticului PSD. Vorba vine, nedemocratic, pentru că, în practică, la guvernare, partidele de dreapta adoptă acelaşi comportament ca partidele de stânga.

Că 10 august va rămâne un reper al luptei pentru libertate şi democraţie, pentru respectarea statului de drept, rămâne de văzut. În condiţiile în care la guvernare este o coaliţie a partidelor de dreapta, 10 august deja şi-a pierdut semnificaţia. Foştii protestatari de acum trei ani, ajunşi la guvernare, se confruntă cu alţi protestatari care, invocă tot LIBERTATEA.

Ne aflăm în postul Sfintei Marii. 15 august este o mare sărbătoare pentru creştini. Se pare că nu se mai ţine seama de acest lucru.

În 14 august, deci peste câteva zile, Bucureştiul va oferi un nou spectacol. După mai multe ezitări, primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, prezent la protestele din 10 august 2018, a autorizat Marşul LGBT. Oamenii de rând nu sunt prea familiarizaţi cu cele patru litere. Citez şi eu de pe un portal LGBT: este o prescurtare folosită ca termen colectiv pentru comunitatea persoanelor lesbiene, gay, bisexuale şi transgen.

Un marş al acestor comunităţi înseamnă pentru unii distracţie, pentru alţii un afront la adresa omului, civilizat, cu frică de Dumnezeu, cu respect pentru familia tradiţională, formată dintr-un bărbat şi o femeie.

Ar fi momentul să ne reamintim că referendumul pentru familie, susţinut în special de Biserica Ortodoxă, a căzut din lipsă de sprijin din partea partidelor politice. Mai ales PSD a fost acuzat că nu şi-a mobilizat electoratul.

Pentru că cele două tipuri de proteste sunt atât de apropiate ca dată, există vreo legătură între ele? Partidele mai noi sunt în general fie total de acord cu libertatea totală a  individului, chiar şi de a-şi declara “genul”, fie total împotrivă. De regulă marşurile lesbienelor şi ale homosexualilor se lasă cu confruntări dure cu organizaţii  de tipul “Capetelor rase” din Germania, de nuanţă neofascistă.

Aşadar, este posibil ca protestele din 14 august să eclipseze aniversarea protestelor din 10 august.


Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu