de Gheorghe Pârja
Dacă privim lumea cotidiană, ni se sugerează un fel de
bine asigurat de cei care conduc țara, inclusiv o porție de fericire din partea
guvernului. Societatea are două straturi. Unul subțire, deasupra, plin de toate
energiile ascunse, și altul, întins cât țara, ascultă muzica celor de la etaj.
Cei răspândiți prin văi și pe dealuri, pe la orașe și sate, primesc porții
serioase de indiferență din partea celor de deasupra, subțiri și cu alte
preocupări decât cele ale țării. S-o luăm mai la concret. În general, coaliția
dă semne de neputință și de lipsă de apetit pentru conducerea treburilor
dinlăuntru. Cu externele noastre se ocupă alții. Să vă spun cine? Știți
dumneavoastră mai bine ca mine. Am un sentiment al stagnării țării și constat
un păgubos joc politic în coaliție. Secția specială nu se poate desființa,
deoarece se opune UDMR. Șeful CFR nu poate fi demis, fiindcă se opune USR. Deși
s-au ciocnit marfarele la Fetești și zeci de copii au petrecut o noapte într-un
tren fără locomotivă. Și tot el s-a supărat când presa l-a luat la întrebări.
Un asemenea cinism este greu de îngăduit. Eu, care-mi
duc viața aici în Nord, sunt contrariat că nu s-a pus capăt agoniei gunoaielor
din sectorul francez al Capitalei. Ni se oferă legi încâlcite, atitudini
sfidătoare, încăpățânări derutante, sub care și-au făcut culcuș șobolanii. Cu
toată separația puterilor în stat, când obrăznicia politică provoacă suferințe
cetățenilor, trebuie să tragă semnale de alarmă și premierul și președintele
țării, că și ei sunt cetățeni. Un singur lucru merge bine în țara asta: lupta
liberalilor pentru putere în partid! Deși pe alocuri a luat forme aberante,
președintele Iohannis ne invită să privim lucrurile destul de relaxat și
natural. Cele două tabere fiind în călduri pentru șefia liberală.
Din păcate, lupta este tot mai urâtă, și mai fără
maniere. Ba unii s-au suflecat la mâini și au intrat în arenă cu pumnii goi. A
văzut toată țara cum la alegerile din filiala Timiș s-a ajuns la bătaie între
taberele Cîțu și Orban. De a fost nevoie de intervenția poliției. Puteți să vă
supărați pe mine, dar vă spun că de vreo două luni PNL oferă un festival
politic de prost gust care arată partea cenușie a partidului. Liberalii nu au
învățat nimic din greșelile trecutului recent. Lupta pentru putere, dintre Cîțu
și Orban, arată că vechile deprinderi păguboase nu mor așa ușor. Eu nu țin cu
nici unul dintre ei, dar recunosc că am o stimă istorică pentru liberalism.
Aici mă refer la ce au făcut liberalii pentru istoria României. Voi sunteți urmașii
lor? Actualul premier a fost girat de mulți că ar putea face ceva pentru țară.
Este o dezamăgire, însă, arată sete de putere cu o sfidătoare lipsă de
scrupule.
Ce demnitate liberală poți clama când sediul campaniei
este la guvern, de unde împarte bani și alte favoruri pentru cei care i s-au
alăturat? Cîțu este un inventator de iluzii. A constatat el, nu știu prin ce
mijloace, că românii sunt fericiți. Știți ce se numește fericire, domnule
premier? Dacă sunt fericit, atunci jupuiți-mă! Cum dorea poetul. Premierului îi
place să pună struț realității, adică să ne mintă în față. El plutește pe
aripile automulțumirii: românii trăiesc bine, economia merge, pandemia a fost
îmblânzită, investițiile au spor. Mai vede prin preajmă și spioni ruși. Din
păcate, realitatea mocnește, tace, numai premierul vorbește. Tăcerea strigă
prin creșterea evidentă de prețuri. Nu se vede, nu se recunoaște. Politica
struțului din partea lor, grijile de partea noastră.
Nu doresc să fac vreo afurisire politică, dar trist
este când, pe cei care te-au ales îi socotești proști. Oricum, constat că se
trăiește într-o realitate paralelă. Ludovic Orban face afirmații alarmante față
de implicarea serviciilor și a procurorilor, vede dosare deschise, de dată
recentă, unor șefi de filiale apropiați lui. Iată expresia: „Își bagă coada,
folosesc instrumente nedemocratice, care sucesc mâini la spate, care arată
pisica, care umblă la scheletele din dulap ale unora și altora.” Vorba colegei
Andreea Pora, problema e că PNL, în frunte cu Orban și Cîțu, și liderii de
organizații care îi susțin, nu înțeleg că își sapă singuri groapa. În loc să
ofere o bună guvernare, cu decență și o politică agreată de cetățeni,
racordarea țării la lume, ne oferă un spectacol straniu al luptei pentru
propriile interese meschine, care nu au nici o legătură cu motivul pentru care
au ajuns la putere.
Guvernul este preocupat de alegerile liberalilor, din
care nimeni nu va avea de câștigat. Țara s-a mutat pe Facebook, cu lozinci, cu
înțepături, fără soluții, fără viziune, fără perspectivă, fără empatie și fără
măsuri pe care să le priceapă oamenii. Singur președintele țării noastre este
încrezător. Pe ce vă bazați? Domnilor, trăim vremuri tulburi, imprevizibile,
vom avea bani mai puțini, trăim spirala ucigătoare a scumpirilor. Să vă pese de
țară, nu numai de banii ei. Tăcerea are și ea o limită. Când nu mai poate, ea
strigă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu