de Gheorghe Pârja
Am mai spus că sunt legat de pădure prin devenirea mea ca
om. Mulți ani, orizontul meu de viață a fost pădurea. Am învățat să o
prețuiesc, să o cânt, să o ocrotesc. Aveam un respect deosebit pentru pădurari.
Chiar doream să mă fac pădurar. Cred că era puterea modelului din vecini, unde
locuiau doi pădurari.Țin minte acele zile, aproape ritualice, când oamenii
satului urcau în păduri pentru marcatul copacilor, care urmau a fi tăiați
pentru construcție, ori lemn de foc. Ciocanul de marcat îl avea doar pădurarul.
De aceea reacționez la trista stare a pădurilor de astăzi. Nu-i o jale
închipuită, un subiect de presă inventat, ci este o alarmă în țară, pe care
puțini o aud. Ori se prefac că nu știu de unde bate vântul.
În pădurile noastre se întâmplă evenimente tragice, chiar
moarte de om. Se fură relaxat, fără să pună pe foarte multe gânduri pe
ocrotitorii pădurii. În ultimele zile, presa a vuit despre violențele hoților
de lemne asupra a doi jurnaliști și a unui activist de mediu, în județul
Suceava. Victimele făceau un reportaj despre tăierile ilegale de păduri. Cei
douăzeci de agresori, printre care și lucrători silvici, au lovit fără cruțare
în cei trei, procedând și la ipostaze dezonorante. Activistul de mediu a fost
dezbrăcat în pielea goală și lovit cu pumnii și picioarele. Mărturisire
televizată a domnului Tiberiu Boșutar. După ce au fost luați la întrebări, vreo
trei dintre bătăuși au fost puși în libertate și vor fi cercetați sub control
judiciar. Garda forestieră de mediu a județului Suceava a dat un comunicat în
care se spune că nu a găsit tăieri ilegale.
O întrebare firească: atunci de ce i-au luat la bătaie?
Incidentul s-a produs nu în desimea pădurii, ci într-o minune a naturii, din
zona Dornelor, o emblemă a Bucovinei și României. După nefericitul eveniment
din Suceava, am citit un interviu cu Tiberiu Boșutar, acordat revistei Formula
AS, înainte de agresiune. Așa am aflat că este președinte al ONG-ului „Legea
Codrului”, din Moldovița. Titlul este lămuritor: autoritățile sunt complice la
jaf! Deși sunt prudent față de unii oengiști, ideile domnului Tiberiu
condensează o stare de fapt de luat în seamă. Ele circulă și pe alte paliere
ale societății. Deci, spune omul care vrea să ocrotească pădurea, dând un
răspuns ministrului Mediului, care susține că nu putem vorbi despre tăieri
masive ilegale în România: „Se fură foarte mult din pădurile României! Se fură
milioane de metri cubi pe an. Acolo unde oamenii legii își fac treaba, sunt
identificate zilnic transporturi ilegale de lemn. Zilnic! Ministrul este foarte
prost informat sau sfătuit.”
Păreri diferite despre același fenomen. Nu poți fura lemne
din pădure fără știrea celor care sunt puși să o păzească. Omul ocrotirii
pădurii spune răspicat: „Eu susțin cu tărie că cele mai periculoase firme care
se ocupă cu tăieri ilegale sunt cele din anturajul silvicultorilor, că nu ai
cum să furi dintr-o pădure zeci, sute sau mii de metri cubi de lemn, fără
complicitatea celor ce o gestionează.” Da, s-a spus, și este adevărat că
pădurea este averea verde a țării. De aici și marea încâlceală cu
retrocedările, cu jefuirea ariilor protejate, cu hoția strigată pe toate drumurile.
Că se fură ca-n codru! Ce-i de făcut? Nu te poți apropia de prădători că ești
bătut. Ce fac Poliția și Garda de Mediu? Spune omul pădurii: „De multe ori
trebuie să mă rog de ei, să insist să vină să constate tăierile ilegale! Parcă
am fi în tabere diferite, parcă nu am lupta pentru pădurile noastre și
bunăstarea oamenilor! E incredibil cum autoritățile, care sunt angajate în
slujba noastră, a cetățenilor, nu fac altceva decât să dezmintă o realitate pe
care o reclamăm noi, oamenii de rând.”
Unii oameni de bună-credință, pe care-i doare prăpădul ce-l
văd cu ochii, sunt adeseori amendați ori amenințați. Duminică, am bătut
drumurile de la Cavnic, Băiuț, Botiza, unde am văzut multe lemne tăiate la
marginea pădurii. Nu puteam ști care este rostul lor. Dar am auzit povestea
unei întâmplări recente. Un cetățean a reclamat la telefonul pădurii că în
zonă se întâmplă ceva ilegal. În loc să se lămurească, polițistul din zonă,
care a aflat de sesizare, a venit și l-a amendat pe omul de bună-credință.
Motivând că a pus pe drumuri autoritatea, pentru constatări neadevărate.
Povestea are autori cu nume și prenume. Acum, hoția din păduri a primit forme
stilate.
Ce-i de făcut? Se propun sancțiuni sporite pentru cei prinși la furat și complicii lor. Spune domnul Tiberiu: „Pentru asta trebuie o voință politică. Multe s-ar rezolva printr-un banal control al averilor celor care lucrează cu pădurea, angajații statului. Sunt bugetari silvici cu proprietăți de milioane de euro. Cu zece mașini în curte, cu pensiuni, hoteluri și proprietăți în Occident.” Știe omul ce știe! Încolo, trecând prin pădurile Maramureșului, mi-a venit în gând o hore de la noi: crești pădure și te-ndeasă, numai loc de casă-mi lasă! Că are cine să te doboare. Nu vântul, ci oamenii ascunși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu