VASILE HATOS
ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU
(semnal editorial;
autor Vasile Bele)
La poarta sufletului
meu
Mă întâlnesc cu
Dumnezeu,
Bate încet, vrea să
intre,
Cu mântuirea să
m-alinte.
Îl poftesc să intre-n
mine,
Să-i simt puterile
divine,
Căci vine-ncet, iar focul
Său
Îmi purifică sufletul
de rău
Și-l simt cum
intră-ncet în mine
Ca să-mi aducă numai
bine,
când este pe aproape,
În fiecare noapte,
Înaripat cum zboară
În lumea de odinioară
...
Mor, îl văd, trăiesc,
reînvii,
Căci adevărul ne face
vii.
Amintirea mea de
demult
Îl simt și-adesea îl
ascult
Îmi spune multe și-l
privesc,
Mă-ncântă glasu-i
îngeresc,
În fluctuații de
lumini
Și de materii care
vin,
De energii care
mi-aduc
Și-mi spun că timpul
l-am pierdut,
Că tot ce va urma să
vină
E inspirație divină
...
Și-mi spune-așa,
necontenit,
Că visul mi s-a
împlinit,
Sufletul mi-e mântuit,
Adevărul l-am aflat
Umblând cu sufletul
curat!
Poemul, se numește Întâlnirea cu Dumnezeu (p. 9-10), din volumul Întâlniri cu Dumnezeu. Poezii 1995-2020, România-Italia, apărut la
Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021, p. 152, ISBN 978-606-730-811-2, cu
o prefață numită Despre dialoguri celeste
și Întâlniri cu Dumnezeu, semnată de dr. Victor Constantin Măruțoiu.
Deși am fost invitat la lansarea acestui
volum, conjunctura nu mi-a permis acest lucru, fiind antrenat în acel sfârșit
de săptămână, cu alte activități culturale, la care nu puteam absenta nicicum.
Îți mulțumesc drag prieten (și tiz) Vasile Hatos pentru frumoasa invitație
și-ți mai mulțumesc pentru că nu m-ai uitat, trimițându-mi, (sincer nici nu mă
așteptam) volumul pe un prieten comun, căruia i se cuvine a-i mulțumi. Volumul
l-am primit „cu dedicație și iscălitură”, așa cum îmi place să mă laud la cei
care știu cât sunt de modest. Prefața, poeziile și un scurt CV-u - aceasta este
concepția/construcția acestui volum.
Citind, pe sărite, din volum, ajung să mă „întâlnesc” și cu
poemul Cred (p. 95-96), din care
redau o frântură:
Cred în visul oricărui
om
De-a-și câștiga singur
fericirea
Prin puterea voinței.
Cred în limbajul
naturii
Că legile universale
Sunt și legile omului.
Binele, adevărul,
credința
Sunt lucruri impuse
nouă de conștiință.
Cred că adevărata
fericire
Nu vine din afară, ci
dinlăuntru.
Pășind pe pajiști
pure,
Unde gândurile
se-mbină cu credință,
Te întâlnești cu
adevărul și cu tine însuți.
Cred în puterea
iubirii
De-a dăinui veșnic cu
gândurile în Paradis!
Cred în dăruirea
omului
De-a face sacrificii
pentru a intra
În sfera libertăților
interioare,
Acolo unde visul
devine realitate,
Dând putere credinței
De-a mișc universul
omului!
Cred în fericirea
omenirii.
Cred că lupta contra
răului
Trebuie dusă până la
sfârșit.
Îmi place! Mă simt în această conjugare a
verbului „a crede”. Minunat. Ideea de a te întoarce „în copilărie”, o iubesc.
Aș da orice dacă s-ar putea acest lucru. Ce minunat e să fii copil. Dar suntem!
Există o vorbă românească cum că „ești copil atâta timp cât îți mai trăiesc
părinții ... cel puțin unul”. Da. Nu combat sintagma. Nu asta este ideea. Un
copil este curat, pur, sincer - calități pe care azi le întâlnim din ce în ce
mai rar. Câtă bucurie să simți copilul din tine că nu este „încătușat de voinți
și dorinți!”. Ești liber de tine. Ești liber cu tine. Libertatea înțeleasă ca o
binecuvântare. Superb poemul.
Revin, pentru câteva amănunte biografice,
necesare. Cine este Vasile Hatos? Iată-l cum ni se prezintă, însuși autorul: „Scriu
din anul 1983, dar unele poezii și poeme le aveam în minte încă din anul 1978!
Nu am avut vreun maestru spiritual, doar suferința, setea de absolut, deoarece
calea cunoașterii de sine este o cale a suferinței! «Cunoaște-te pe tine
însuți!» și vei cunoaște nemurirea! Vreau să formez o Academie a Spiritului, o
școală filozofică pur românească”.
Debutează literar în anul 2013, publicând în
revista „Vatra veche”. Tot în acest an, 2013, debutează în literatura italiană,
publicând în antologia Voci fiorentine.
În volum personal, debutează în 2014, numindu-și-l Tainica simțire. De-a lungul timpului colaborează cu reviste de
marcă, dintre care amintesc: „Nomen Artis - Dincolo de tăcere”, „Itaca”, „Memoria
slovelor”, „Luceafărul din Vale”, „Mirajul Oltului” sau „Constelații
diamantine”.
Publică în numeroase antologii în limba română
și în limba italiană. Amintesc, doar câteva. Mierle într-un lan cu maci, Ochi de lumină, Ne cheamă cucul în zăvoi,
Parfumul unei noi primăveri - Nuovo profumo di primavera. Un CV „întreg”,
sau actualizat veți găsi în volumul Întâlniri
cu Dumnezeu.
Ce mai merită notat este faptul că Vasile
Hatos mai are în curs de pregătire pentru a fi publicate, câteva volume.
Dorindu-i să-și vadă visul împlinit, notez: Destinul
sincerității (roman), Contopirea omului cu Eternitatea, Adevărul adevărat
despre existența omului (roman) sau Cartea
durerii, Jurnal la lucru, Pe culmile fericirii. Repet, doar câteva din
viitoarele volume. Doamne ajută!
Poate la următoarele lansări, dacă vom fi
sănătoși, ne vom cunoaște și „față în față”. Succes deplin, drag prieten. Mă
bucur pentru întreaga activitate literară, ce nu este deloc de neglijat. Văd în
Vasile Hatos, un om complex - poezii, proză, jurnal, etc. Ce mai urmează? Doar
Bunul Dumnezeu știe. Cert este că mă bucur de acest volum de versuri. Prin
urmare am să mai răsfoiesc volumul. Unul de o sensibilitate și profunzime
aparte. Un volum de versuri care transmite. Îmi place și admir curajul
Dumitale, de a spune lucrurilor pe nume. De a nu ocoli realitățile (bune sau
rele) din viața noastră. Întâi, mi-ați creat o curiozitate aparte, legată doar
de titlul volumului - Întâlniri cu
Dumnezeu. Frumos. Curajos. În condițiile în care mai știm, pe ici pe colo,
pe unii sau pe alții, care crezând că dacă se ascund de Dumnezeu, nu sunt
văzuți. Nimic mai greșit. Eu am întâlnit și astfel de oameni. Fricoși. Nedemni.
Prefațatorul acestui volum, dr. Victor
Constantin Măruțoiu, notează următoarele: „Poezia, în sine, este și rugăciune,
medicament și har. ea transfigurează chipul omenesc spre datul celest al
asemănării după slava Creatorului. În această linie de gândire se situează și
volumul de versuri Întâlniri cu Dumnezeu semnat de Vasile Hatos, care
accentuează imanența transcendentului în cotidianul lumesc de astăzi. Această
prezență ascunsă și harică este atât benefică, dar, mai ales, folositoare. Ea
nu invadează arealul nostru, ci așteaptă la marginea existenței, sperând la
deschiderea care să-i ofere șansa de a ne pătrunde sufletul cu Lumina
Neînserată a Celui ce Este și va Fi”, (p. 5-6).
În spatele casei, o
fereastră deschisă,
Cu sufletul vreau să
zbor prin văzduh,
Să caut binețea ce
intră în case,
Să cercetez o parte a
Timpului mea,
Urcând, coborând în
imensitate ...
Răspunsuri îmi vin din
văzduh,
Dialogând cu vântul,
Cadențe-mi cutreieră
gândul
Căutând o lume plină
de duh,
din poemul Meditație,
(p. 11).
...........
Dimineața, pașii purtați prin rouă
ascultă cum BAT CLOPOTELE ...
doar curcubeul este treaz.
Adună într-un buchet SPERANȚA și RUGĂCIUNEA
gândindu-se la valsul bobului de dor
își zice cu voce blândă:
„AM ÎNCEPUT SĂ ÎNVĂȚ A MURI!” ...
Ecoul unui zbor de vânt, ascultă pictura
vioara greierelui îngână și ea:
,,CE-MI TREBUIE PENTRU A ÎNVĂȚA SĂ SUFĂR ...”
am rupt o rază de stea din cununa cerului
care-mi repeta: „TRĂIEȘTE-ȚI CLIPA!”
în timp ce în fața ochilor se derula IMAGINEA VIEȚII
CERȘETORUL a deschis poarta pentru a intra adierea
alături de umbra unui zbor ...
DACĂ se va trezi visul vom culege CLIPELE
și vom rosti împreună SĂ NE IERTĂM,
nu credeam că voi ajunge să TRĂIESC din amintiri
dar cred în DESTIN - acesta tace și face
am îmbrăcat CHIPUL PĂDURII cu prea mult verde
am adunat SUFERINȚA într-un colț de liniște
crezând că această îmi este SOARTA
SUNT NOPȚI ...
CÂND PLÂNG, ADESEORI trezit de lumea reală
așa AM ÎNVĂȚAT păcatul ... mărturisindu-l ...
m-am trezit vorbind
rosteam fără să mă audă cineva TREC ANII ... da! TREC ANII
trecem și noi ...
AM BĂTUT LA POARTA SUFLETULUI MEU ...
am adunat CLIPE DIVINE
și le-am legat cu sinceritate.
Mi-am visat VIAȚA ȘI MOARTEA,
la ce pot să mă mai GÂNDESC?
iar ecoul mă legăna
foșnetul de vânt îmi dădea putere
azi
MĂ SCALD ÎN SENTIMENTE pentru că
ASEARĂ M-AM ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ...
mi-a mai iertat un păcat
CRED
visam CĂUTĂRI,
mă strigau dintr-un ecou
ÎN LUNGUL DRUM ANEVOIOS spre poarta sărutului
mă alintau CLIPELE DURERII
FRICA de ieri și MOARTEA dintre veacuri
îmi scriau pe cer
așa mi-am dat seama că azi
ZBOR SPRE INIFINIT ...
visarea împreună cu RĂBDAREA
mă acopereau cu miros de mir
cu limpezimea unui izvor de lacrimi
azi
sunt singur! Mi s-au dus la culcare muzele
da! STAU SINGUR pentru că
TRĂIND ÎN VIS simt ELIBERAREA
gândul bun mirul și izvorul
dimpreună
suntem în fața ușilor la
ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU
(n.a. ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile de poeme din
volumul Întâlniri cu Dumnezeu, autor Vasile Hatos)
Hatos Vasile
Vă mulțumesc domnule
Vasile Bele, pentru înțelegerea și descifrarea misterelor ce dăinuiesc în
spiritul nostru. De fapt, cartea Întâlniri cu Dumnezeu face parte dintr-o
triologie. Prima a fost Tainica simțire, a doua Întâlniri cu Dumnezeu și
urmează a treia: Beatitudinea. Cartea este destul de complexă. În ea veți găsi
experiențele mele metafizice. Nu este imaginație, ci o realitate tangibilă.
Sunt revelațiile mele spirituale pe care le-am avut din adolescență și le am și
acum.
Chiuzbaia, 19 septembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu