Doamne, lasă-mi doar cuvântul, că fără el nimic n-aș fi. În viața aceasta scurtă, mai bun n-am de făcut decât să port în lume cuvântul ce descătușează ființa ce prea mult timp a fost subjugată de umbrele întunecate, hrană fiind pentru entități hidoase ce s-au strecurat prin portal. Oamenii fără știe îi hrănesc cu a lor frică, temă și ură, coborând câmpul vibrații energetice pe întreg Pământul.
Lasă-mi Doamne cuvântul să spun întregii lumi că viața pe Pământ este singurul paradis. C-aici avem de toate, lipsuri nu există, doar orbiți suntem și adevărul nu îl înțelegem. Prea cuprinși de toate, uităm a ne bucura, constrânși de nevoi, nevoi de care folosință n-au. Luxul și averea ne-a sărăcit în suflet, iubirea e fațadă, îmbrățișarea nu mai este caldă. Fericirea e doar la suprafață, fiecare om poartă o mască de parcă i-ar fi rușine s-arate cum este în realitate.
Doamne, nu-mi lua cuvântul să pot transmite-n lume adevărul din lumină. Omului să nu-i mai fie frică, ură și mânie să nu poarte nicicând în inimă. Gândul ce-l întunecă, invidia, răutatea și mânia să le înlocuiască cu iubirea. Să iubească tot ce este și respectul de natură face viața mult mai bună. Gânduri bune și senine aduce fericire. Când vibrația se ridică, pacea divină se aplică.
Prin cuvânt eu voi purta tot ce-i mai frumos în lumea mea. O lume în care iubirea chiar va exista!
Raul Alexandru
MITRUŢI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu