Raul Alexandru Mitruţi este un tânăr scriitor băimărean aflat în plină efervescenţă creatoare fiindcă beneficiază de o imaginaţie cum n-am mai întâlnit în ultima vreme, are talent şi har scriitoricesc ce aminteşte de Sadoveanu sau Ispirescu. Personajele lui sunt vii, lumea fantastică se intersectează cu lumea reală, „picură” în povestirile lui fapte trăite de el, ştie să jongleze cu planuri şi intrigi, ceea ce îl ţine pe cititor treaz, atent şi îl face curios cum se va termina povestea.
Am avut şansa să-i cunosc ascensiunea de când avea 13 ani şi a debutat cu volumul de proză bilingv român-englez „Scările imaginaţiei”, în care am observat că este şi un subtil grafician şi un cunoscător al limbii engleze, traducerea făcând-o tot el. Deci, putem vorbi de un adevărat scriitor-artist. Este elev la Şcoala Gimnazială „Ioan Luca Caragiale” Baia Mare şi am aflat de la autor că are un prieten de nădejde în al îndruma pe profesorul de limba şi literatura română Radu Bogoviţ.
Trebuie să mai spunem că este un favorizat al sorţii, având o presă bună, mereu pe fază în ceea ce ţine de opera lui (cel puţin localnică) şi un „abonat” la premii importante, ultimul premiu obţinut fiind în octombrie, anul trecut, Premiu de excelență la Olimpiada Mondială de Poezie 2020, secțiunea proză”.
Noul volum, „Treptele Creativităţii”, Editura „Armonii culturale” Adjud cuprinde un număr de 19 povestiri, inegale ca întindere dar la fel de profunde şi valoroase prin conţinut şi modul propriu de scriere al tânărului Raul Alexandru Mitruţi.
Prima povestire se numeşte „Erik şi frumoasa Elvira”, acţiunea are loc în Ţara Zorilor unde locuieşte prinţesa Elvira. Numai că, Eleia cea cu puteri magice, la vârsta de optsprezece ani a prinţesei o transformă pe aceasta într-o floare. Acest blestem venit asupra ei trebuie rezolvat. Nu vă descriu mai departe ceea ce se întâmplă lăsându-vă pe dumneavoastră cititorii să aflaţi deznodământul. În poveste apare şi personajul pozitiv prinţul Erik, care este supus la multe cazne pentru desfacerea blestemului şi căsătoria lui cu aleasa inimii. De remarcat versurile proprii presărate în gura personajelor, cum ar fi la tânăra fecioară îmbrăcată în salbe de lumină: „Nu de mine trebuie să îţi fie teamă,/Dar fii bun şi pune sabia-n teacă/Şi ascultă-mă ce îţi spun acum/Şi apoi dă-mi crezare dacă vrei, sau nu./Ştiu la drum de ce-ai pornit/Însă crede-mă, nu eşti pregătit!/Dacă în pădure vei intra/Pe-al tău tată nu îl vei mai vedea./Dacă în mine tu te-ncrezi,/Pe prinţesă ai să salvezi./Pericol mare acum te paşte/Pricinuit de-al meu frate”. Apar personaje noi (prinţesa Maya, Ianny, Silvia, Fiul Soarelui, Spiritul Pădurii, omuleţi, etc) dorinţa de a o salva şi transforma pe prinţesa Elvira este din ce în ce mai grea, însă finalul este fericit, aşa cum trebuie să se întâmple întotdeauna într-o poveste: „Cât despre prinţul Erik, a trăit mulţi ani fericiţi alături de prinţesa Elvira, chiar dacă avea doar jumătate de inimă şi de suflet. Ţinutul lui a prosperat de-a lungul timpului şi a devenit cel mai mare regat din întreaga lume”.
Consider că este un basm reuşit fiindcă are toate trăsăturile unui basm: întâmplările se petrec demult, într-o împărăţie, personajul principal al basmului este o tânără prinţesă, cu însuşiri deosebite, acţiunea se petrece într-o călătorie iniţiatică iar forţele binelui înving forţele răului. În ceea ce priveşte construcţia basmului, trebuie menţionată gradarea acţiunii care creşte în intensitate cu trecerea timpului şi apariţia a noi personaje negative. În ceea ce priveşte stilul, acesta se caracterizează prin oralitate, cursivitate, simplitatea exprimării realizată prin mai multe mijloace artistice: propoziţii interogative şi exclamative, expresii populare, dialoguri incitante şi versuri proprii scrise în stil popular.
Următoarea povestire „Blestemul apei” are toate trăsăturile basmului cult, se remarcă prin originalitate, prin metaforă, limbaj poetic, prin clişeele compoziţionale, prin motivele narative şi specificul reperelor temporale. De asemenea Raul Alexandru Mitruţi apelează la cifrele magice, simbolice (30 de statuete), un personaj negativ Duhul bălţilor şi un personaj principal – Flaviu, care reuşeşte să-şi învingă temerile, să dobândească „puterea nemărginită”, în fapt frica fiind doar în închipuirea lui...Remarcabil întrepătrunderea planurilor real-fabulos, fabulosul fiind tratat în mod realist.
A treia proză „Natura este vie” este o pledoarie pentru păstrarea mediului înconjurător curat, autorul implicându-se sufleteşte fiindcă consideră că „natura înseamnă viaţă”, pentru aceasta descrie câteva episoade din excursiile întreprinse cu tatăl său pe munte, la pădure, la pescuit. Este dacă vreţi o proză scurtă tocmai bună de pus în manualele de ştiinţe ale naturii, la rubrica „lectură”.
Urmează două povestioare scurte „O altă zi de şcoală” şi „Captivi pe munte”, dacă prima se desfăşoară la ora de limba română în apropierea zilei de 1 Iunie, cea de-a doua îl are erou pe bătrânul Erold şi tânărul Aaron, care rămân captivi pe munte o iarnă întreagă, motiv de destăinuiri şi clarificări în viaţa tânărului.
„Cu Dumnezeu în suflet” este un poem în proză sută la sută! Este o rugăciune, un îndemn la întoarcerea la Dumnezeu, o întoarcere din inimă, reală, conştienţi fiind că El conduce întreg Universul: „prea mulţi L-au denigrat, crezând că-s stăpâni pe propria viaţă şi controlul îl deţin, dar adevărul se arată, nimic pe lume fără ştirea Lui nu este. Furtună aprigă în Univers s-a stârnit, între întuneric şi lumină, un fel de război a început. Dar cum Dumnezeu mereu e prea bun, lumină sfântă pe Pământ a coborât, s-ajungă la fiecare suflet bântuit, să şteargă pata nedreptăţii şi negura din zori”. Tot aceeaşi tematică o are şi proza „Alături de Dumnezeu”.
În „Iubire prin ochii adolescenţei”, aşa cum îi spune şi titlul, aflăm cum este privită, tratată, înţeleasă iubirea la vârsta adolescenţei. Interesant dialogul dintre profesorul Cristian Tudor şi elevii săi, astfel aflăm că „...iubirea este mai mult decât legătura dintre două persoane, dintre părinţi şi copii, mai mult decât ne putem imagina. Iubirea este lumina ce scaldă întreaga fiinţă. Iubirea nu este un sentiment, o stare, fiindcă acestea sunt trecătoare. Iubirea este în noi, dar, din păcate, nu acordăm iubirii importanţă”.
Pline de învăţăminte sunt şi următoarele povestiri: „Mama”, „Patria”, „Schiţă pentru viitor”, unde tânărul autor îşi preaslăveşte ţara, îşi „dezveleşte” sufletul în faţa fiinţei care i-a dat viaţă şi-l ocroteşte zi de zi şi au în comun dorul şi dorinţa spre ideal, spre absolut al scriitorului, stare ce îi dă bine acestuia.
În „Scrisoare către Moş Crăciun”, un personaj magic pentru autor, acesta nu-şi doreşte jucării şi lucruri scumpe iar în scrisoarea trimisă moşului prin intermediu lui Matei îi spune: „Ştii Moşule, nici un dar nu este mai frumos decât iubirea. Lumea chiar are nevoie de ea. Oamenii au uitat de ea, mulţi nici nu au simţit-o, iar alţii parcă o ignoră. Ştiu că sunt mic, dar Moşule, eu nu pot să mă bucur de cadourile primite când văd oameni cu ochii trişti, sclipirea din ochi le-a dispărut, lumina divină parcă nu o simt”. Din nou autorul devine trist la necazurile semenilor defavorizaţi, a celor care nu simt iubirea divină!
Proza „Simplu călător” conţine (dar nu abundă) axiome şi maxime, fiind cu atât mai valoroasă, cu cât acestea sunt gândite, cu sinceritate, de un adolescent ce lasă impresia că a fost bătrân odată, că a trăit într-o viaţă anterioară: „Avem o viaţă pe care nu ştim să o preţuim”; „Suntem doar trecători pe acest Pământ şi mulţi nu înţeleg că aici nu e un concurs, o întrecere între noi, cine e mai bun sau are mai mult”; „Corpul nu-i decât haina ce îmbracă sufletul, iar sufletului nu îi trebuie podoabe”; „Oamenii sunt suflete călătoare”; „Nu poţi simţi fericirea şi iubirea când eşti orbit de orgolii şi ambiţii”.
Tot în acest volum sunt cuprinse şi prozele „Timpuri actuale”, „Viaţa”, „Muritori suntem toţi”, „Amurg fără lacrimi” şi se încheie cu proza „Dragostea mea pentru familie”, o proză-destăinuire despre ce înseamnă pentru Raul Alexandru Mitruţi familia: „Familia înseamnă totul! Înseamnă viaţă, iubire, speranţă, devotament, echilibru, armonie...Este un element esenţial în viaţa noastră ca fiinţe umane. Acolo, în lăcaşul familiei apar primele şi cele mai esenţiale comportamente, limbaj, atitudine, toate de aici prind rădăcini şi se înalţă spre o altă generaţie”.
Poate că ar fi cazul înainte de a încheia să spun că acest volum n-ar fi apărut fără sprijinul unor oameni inimoşi pentru care cultura şi sprijinirea unui tânăr scriitor înseamnă ceva, e vorba de cei de la ATP MOTORS SRL, printre care şi prietenul Mircea Cirţ. Cinste lor!
Concluzionând, volumul prezent ne oferă o adevărată lecţie de viaţă. Fiecare povestire reprezintă o parte din trăirile autorului, o cărămidă pusă la mântuirea sufletului, la trăirea ideatică, aşa cum ar vrea Creatorul să trăiască oamenii pe pământ, fiindcă „...iubirea adevărată, necondiţionată e taina tuturor fericirilor pământeşti şi cereşti. Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu”cum a spus marele romancier Liviu Rebreanu. Felicitări Raul Alexandru Mitruţi şi aşteptăm cu interes noile tale creaţii, pentru mine orice apariţie de-a ta fiind o sărbătoare a sufletului.
Gelu DRAGOŞ
Am intrat de ceva timp în posesia cărţii „Scările imaginaţiei”, autor tânărul Raul Alexandru Mitruţi, Editura „eCreator” Baia Mare, Colecţia PROZĂ debut, 2020. Şi am făcut un experiment. La „Ora de lectură” cu elevii mei din clasa a II-a le citeam câte o povestire. Am rămas plăcut surprins de faptul că elevilor mei le-au plăcut foarte mult! Mult mai mult decât aşa zisele poveşti clasice. Magia, personajele cu nume atât de englezeşti, eroii şi puterile lor infinite, imaginaţia autorului şi finalurile fericite, în care binele învinge răul, toate la un loc, plus ritmul alert, lipsa „înfloriturilor”, i-au fascinat pe copii şi mă rugau să le citesc zilnic, ceea ce am şi făcut, până am terminat de citit povestirile. Casian, un elev din clasa mea chiar a afirmat că povestioarele lui Raul Alexandru Mitruţi îi aminteşte de seria de filme cu Harry Potter!