1995
păsări cădeau din negru în bej,
doar eu și Scheianu rătăceam prin gara din Dej
prin gara fără șine și fără marfare,
iubitele cu noi nu mai avură răbdare
doar noi așteptam trenul de aur
iar timpu-n oglindă părea un balaur
nu mai erau cuiburi, nici zei să invoci,
nici ness-uri în cești, nici ceaiuri, nici vodci
prin piețele galbene din Sătmar și Seini
pe urmele noastre creșteau milioane de crini
iar prin Cehu, prin Sighet și prin Vișeu
visarăm că-nnoptase bunul Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu