În a doua zi de Paşte, fetele din Maramures sunt stropite cu parfum, obicei preluat de la germani şi maghiari. Fetele sunt stropite ca să rămână frumoase tot anul. La ţară, fetele erau udate cu găleţi pline cu apă, însă în timp, s-a renunţat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică şi la oraş.
Înainte de a uda, băieții spun o poezie:
Am fost intr-o padure verde
Am vazut o viorea albastra
Care statea sa se ofileasca
Imi dati voie sa o stropesc?
Intr-un cos cu viorele
Sade două pasarele
Amandoua ciripesc
Îmi dati voie sa stropesc?
Am umblat
intr-o gradina
Am vazut un trandafir,
Trandafirul s-a uscat
Dati voie la udat?
Femeile şi fetele îşi aşteaptă musafirii cu ouă
roşii, pălincă şi prăjituri, pe care le oferă celor care spun poezii. Primii
care pornesc la stropit sunt cei mici. Ei primesc zeci de ouă, dar şi prăjituri
sau bani.
Udatul de Paști are în spate o legendă veche.
Zice-se că pe vremuri o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a
întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să
povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre
credința în Dumnezeu şi a îndemnat-o să se creştineze. Păgâna nu s-a lăsat ușor
și a jurat că se creştinează numai dacă dovedește existenţa lui Dumnezeu:
„Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”.
Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători
le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul
de udat, de Paşte.
Sursa:
MaraMedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu