de Gheorghe Pârja
Fiecare
număr al revistei Nord Literar, în viziunea mea editorială, se învârte în jurul
unei personalități care publică în revistă, sau îi este comentată opera.
Evident, alegerea este subiectivă, deoarece în cuprinsul numărului sunt și alte
nume de rezonanță. În acest număr al revistei, de pe luna mai, aflată în al
20-lea an de viață, l-am desemnat purtător de fanion pe poetul, prozatorul,
eseistul, diplomatul Horia Bădescu, un mare prieten al Maramureșului, un
colaborator al revistei noastre, un stilist al suavității și candorii, un
exeget al sacrului și tragicului. Articolul-editorial, scris de criticul
literar Delia Muntean, este consacrat culegerii de poeme a lui Horia Bădescu –
„Dinaintea ta merge tăcerea”, în care se relevă o „problematică subtilă, cu
rădăcini vechi, dezvoltând în timp conexiuni cu metafizica și misticismul”,
volumul fiind și „un raport asupra tăcerii.”
Poemul
lunii aparține poetului Gheorghe Mihai Bârlea, cu aura tristă a acestui
prezent, în care „cronica morții se scrie cu sânge/împietrite sunt lacrimile
mamei ce plânge.” Universitarul și criticul literar clujean, Mircea Muthu,
scrie despre cartea poetului ieșean Valeriu Stancu, apărută sub egida Academiei
Române. Criticul literar Constantin Cubleșan scrie despre poezia lui Coman
Șova, al cărui lirism este „unul dramatic, cu accente acute de mărturisitor al
trăirilor.” Criticul literar Daniela Sitar-Tăut face o emoționantă și inedită
evocare a Agathei Grigorescu-Bacovia: „în ciuda delicioaselor bârfe ale vieții
literare, ne apare ca o martiră și una dintre româncele cele mai merituoase din
istoria culturii autohtone.”
Rubrica
de poezie Orfeu este dăruită, în acest număr, poetului Dan Rotaru. Scormonitor
de subiecte, cum îi este firea, eseistul Ovidiu Pecican, pornind de la Noica,
Eliade și Cioran, deslușește în filosofia românească tensiunea dintre păgânism
și creștinism. Diana Ioana Ureche ne aduce în atenție ultimele poeme ale lui
Ștefan Augustin Doinaș, un scriitor de o adevărată valoare în literatura
română, de la a cărui naștere s-a împlinit un veac. Poetul Gavril Ciuban
prezintă romanul „Regina nopții” al scriitorului Vasile Mârza, care este și
primarul comunei Rozavlea, „un prozator cu deja dovedite virtuți.” Criticul și
istoricul literar Mircea Popa face un portret teologului, poetului Theodor
Damian, un stâlp al spiritualității românești la New York. Ion Radu Zăgreanu
scrie despre volumul lui Cornel Cotuțiu „Adolescenta din tramvaiul 6,”
surprinzându-l în ipostaza totală de prozator, comentator, cronicar literar,
publicist, creator de jurnal.
Două
pagini de revistă sunt dedicate tinerilor condeieri de la Colegiul Național
„Mihai Eminescu” din Baia Mare, reuniți în Cenaclul „Voci eminesciene,”
prezentarea lor fiind făcută de profesoara Monica D. Cândea, coordonatoarea
proiectului literar. Grupajul constituie și debutul elevilor în presa literară.
Ei sunt: Bogdan Vanca (președintele cenaclului), Camelia Nistor, autoarea unui
volum de versuri, Andra Cionca, Amalia Nicole Bărbuș, Patrik-Ionuț Tarța,
Andreas Mureșan, Flavia-Maria Miclăuș, Teodora Mugur, Cristina Kubaș, Eduard
Bognar. Nu uit a spune despre prezența Cenaclului, pentru lectură și discuții,
la Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România.
Proza
din acest număr aparține lui Mircea Bodnariu. Versuri semnează: Virgil Nistru
Țigănuș, Gabriela Ana Bălan și Gavril Iosif Sinai. Constantin Bostan încheie
seria de articole despre prietenia luminoasă dintre Ion Bârlea și G.T.
Kirileanu, în scrisori inedite. Iuliana Andrea Pop scrie despre cartea
Gabrielei Gross-Medan – „Anul în care mi-am luat viața în mâini,” o privire
aruncată asupra lumii, iar Delia Muntean analizează antologia poetului Vasile
Dan Marchiș – „Cruci vii.” Colega noastră Raluca Hășmășan semnalează, cu
acribie, puterea creatoare întruchipată în câteva reviste literare mehedințene.
Aprig, ca întotdeauna, este Lucian Perța, în parodiile după poeziile lui Dan
Rotaru. La pagina de traduceri, revista găzduiește poeme ale scriitoarei din
India, Pankhuri Sinha, în traducerea Nicoletei Crăiete.
Cred eu,
un număr consistent, cu valori literare maramureșene, naționale și de peste
hotare. Numărul, de găsit în chioșcuri băimărene, vă poate convinge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu