Schimbarea orei

 

Îmi ciugulește viața din palmă pe tarlaua unde însămânțez îngrijorare. Vaierul însingurării cu sânii doldora de fructe îmi cântă la gleznă de vioară.

Îngerii erau de pază pe scheletul dimineții când gândul, ultimul gând cu ochii spre tine devenise cuvânt.

O gloată de tăceri mă ia la trântă cu ziua de mâine. Și ce dacă vine ziua de mâine?

Și când soarele dă în pârg tot un candidat la sicriu rămân. Singur pe-un suspin îmi oblojesc oftatul și asist neputincios cum zarea se reazemă pe dealuri îndepărtate.

Este mult până acolo?

O, nu! Acuș vine depărtarea, simt cum se apropie și tot nu mă izolez.

Ce-o face cerul proptit în spatele zării?

Uite, de-asta nu dorm! Noroc cu borcănelul de suferință albastră. El mă repară...

Ochiul ce-mi șade-n cale să-şi spună nemurirea, în prezența lipsurilor și-n anotimpuri apuse ascultă urletul zăpezii stinse.

S-a trezit mai întâi trezirea și se agăța de salcâmii goi. Cu sufletul plin de ștersături mai asist cum sub tălpi mi se odihnește pământul.

Macii au început pelerinajul pe sângele crivățului.

Eu... aștept, dar nu mai știu ce aștept...

Schimbarea orei?

 

Puiu Răducan

25102022-B. Olănești