de Gheorghe Pârja
Cu recunoștință și prețuire colegială ne amintim de
profilul cărturarului. Care și-a construit cu temeinicie scara care ducea spre
turnul de observație. El a marcat un punct esențial al culturii literare
maramureșene. Cu el a început spiritul critic elevat în acest colț de țară. Era
un spirit intelectual autorizat de lecturi esențiale. Venea din spiritul școlii
literare clujene, de la care s-a revendicat întotdeauna. Ca absolvent al
Universității din Cluj Napoca, a apreciat forul academic și spiritul ardelenesc și
european al culturii care iradia de aici. A știut să folosească cu istețime
micul liberalism din vremea tinereții lui.
Era cuprins de farmecul riscului, care-l prindea
bine și ne-a fost de folos. Așa a fost stăpân pe criteriul valoric. De neuitat
rămâne alcătuirea antologiei „Nord statornic” (1973), într-o vreme suficient de
crispată, în care Augustin Cozmuța a garantat cu intuiția lui critică multe destine
literare din Maramureș. Printre care mă prenumăr. A pariat atunci și pe mine.
Antologia rămâne o fereastră spre noi. Era adeptul criticii de autoritate, cu
reflexii lovinesciene. Analiza unui text, credea Augustin, are nevoie de
răbdare, de empatie, de un limbaj adecvat. Cronica teatrală, căreia i s-a
dedicat mulți ani, a avut în Augustin un autor care a priceput lumea teatrului,
de la clasic la experiment. De când a plecat el, această fereastră stă mai mult
închisă. Simezele maramureșene, dar și cele clujene, au avut în el un analist,
un interpret și un lămuritor al imaginii.
Privirea criticului de artă Augustin Cozmuța a fost
întotdeauna explicită și solidară. Cultura lui temeinică a generat idei
îndrăznețe. A fost printre primii intelectuali care a pledat pentru o revistă
de cultură în Maramureș. Tentativele de la revistele „Tribuna” și „Familia”,
unde i-am fost alături, apoi suplimentul „Maramureș” au deschis drumul spre
apariția revistei de cultură „Nord Literar”, în a cărei redacție a fost. Augustin
a mai deschis o fereastră spre apariția cotidianului „Graiul Maramureșului”
(serie nouă). Cea mai lungă publicație din istoria acestui ținut, reapărută la
Baia Mare după întoarcerea vremurilor din decembrie 1989.
Am fost alături, umăr la umăr, în conducerea
ziarului. Care a rezistat mutațiilor din societate, dar și năravurilor unora de
mai aproape. Cu el am navigat cu folos pe o mare nesigură. De admirat felul în
care a știut să țină dreapta cumpănă în destinul ziarului. În ceea ce mă
privește, ne-am completat armonios. O lucrare colegială care a fost de bun
augur publicației. Și-a pus semnătura pe câteva cărți de referință, care
ilustrează arhitectura unui spirit ales. Splendid conviv a fost Augustin! El
avea un fel personal de a se mira de lumea asta.
Când credeam că îndoiala mă cuprinde, venea Augustin
cu plinătatea cuvântului fără apostrof. Nu renunț la imaginea mea cu Augustin,
la masa de lucru, colo în biblioteca cerească. Din Constelația Scorpionului.
Unde sunt nenumărate ferestre. Prin multe dintre ele ne privește Augustin. Că
ferestrele lui sunt deschise spre noi. Da, ferestrele lui Augustin!
Acest text se dăruiește evenimentului comemorativ de
astăzi, 15 noiembrie, de la Cernești, satul natal al lui Augustin. Loc la care
s-a referit cu evlavie toată viața. Organizatori: Revista de cultură „Nord
Literar” și Primăria comunei Cernești.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu