Fost primar

de Nelu Danci

Am un prieten, fost primar,

Om ca el găsești mai rar.

La mândre nu se gândește,

Doar pe una o iubește.

Care e doamnă aleasă

Și deșteaptă și frumoasă,

Și este învățătoare

Învață, că minte are.

Fie copil sau bătrân

Îi învață, ce să-ți spun,

Și la toți le dă povață

Să le fie bine-n viață.

Că e doamnă învățată

Și cu soțu laolaltă,

Ajută pe cine vine

Și fac numai lucruri bune.

Stau amu, mă gândesc eu

Ei nu dau exemplu rău,

Așa să facă orișicine

Și lucru va merge bine.

Și nu vor fi povestiți

Dimpotrivă, prețuiți,

Așa cum sunt și ei doi

Nu dau nume, îi știți voi.

Întâlnire de suflet a promoției 1973 a Școlii Generale Cernești!

 

Astăzi, 08 noiembrie 2023, am participat la întâlnirea după 50 de ani, a promoției 1973 a Școlii Generale din com. Cernesti, Maramureș.

Întâlnirea a fost posibilă datorită entuziasmului și implicării deosebite a colegei noastre, doamna prof. Viuța Dorca (Medan) căreia doresc să-i mulțumesc foarte mult.

Un sprijin deosebit am primit de la actualul corp didactic al Școlii Gimnaziale din comuna Cernesti, condus de către doamna director, prof. Anca Boga, cărora le adresăm respectuoase mulțumiri.

Ne-au onorat cu prezența Doamna prof. Valeria Mihăilă - fosta noastră dirigintă, Doamna prof. Maria Belu, doamna prof. Ortensia Pop și Domnul prof. Nicolae Stănoiu. Un mesaj deosebit am primit și de la Domnul prof. Ioan Covaci.

S-a citit catalogul de către doamna dirigintă și am păstrat un moment de reculegere pentru cei 8 colegi trecuți în veșnicie.

Au răspuns "Prezent" 8 colegi din cei 28 de foști absolvenți ai Promoției 1973: Dorica Lazăr (Boga), Ioan Bota, Liviu Bota, Maria Cozma, Virginia Chereș (Cămăraș), Leontina Lăzan (Măguț), Ortensia Viuța Dorca (Medan) și Virginia Pop ((Pintea).

Au fost depănate amintiri, au fost făcute fotografii ale promoției împreună cu profesorii, soții și soțiile noastre, cu toți cei prezenți.

Activitatea s-a încheiat cu un reușit moment de socializare la restaurantul "Lady R Events" unde am sărbătorit cu "Tortul Promoției 1973" și unde ne-am promis o viitoare revedere după un număr rotund de ani.

Gaudeamus igitur (să ne bucurăm așadar)!!!

Vivat .... !!!

col. (r) Ioan BOTA

Ferestrele lui Augustin

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja 

 În fiecare toamnă, la ceasuri de noiembrie, în ultimii șapte ani am dăruit un text memoriei colegului de Cuvânt și Prietenului Augustin Cozmuța. Cu fiecare roată din copacul vremii, când ne îndepărtăm de clipa aceea neagră, neîndurătoare, parcă apucăm pe un drum mai limpede pentru a marca alcătuirea de ivoriu a celui călătorit. Da, fildeșul este culoarea și tăria încrederii și a memoriei. Ne imaginăm pe unde adastă zborul omului plecat Dincolo. Eu mi-l închipui pe Augustin Cozmuța la o masă, într-o bibliotecă cerească, aplecat asupra hrisoavelor timpului petrecut pe Pământ. Iar acea bibliotecă are niște ferestre mari, peste care Augustin se apleacă să privească spre noi. Iar noi descifrăm vremea comună, frumoasă, splendidă, ziditoare întru cultura Maramureșului, petrecută alături de el.

Cu recunoștință și prețuire colegială ne amintim de profilul cărturarului. Care și-a construit cu temeinicie scara care ducea spre turnul de observație. El a marcat un punct esențial al culturii literare maramureșene. Cu el a început spiritul critic elevat în acest colț de țară. Era un spirit intelectual autorizat de lecturi esențiale. Venea din spiritul școlii literare clujene, de la care s-a revendicat întotdeauna. Ca absolvent al Universității din Cluj Napoca, a apreciat forul academic și spiritul ardelenesc și european al culturii care iradia de aici. A știut să folosească cu istețime micul liberalism din vremea tinereții lui.

Era cuprins de farmecul riscului, care-l prindea bine și ne-a fost de folos. Așa a fost stăpân pe criteriul valoric. De neuitat rămâne alcătuirea antologiei „Nord statornic” (1973), într-o vreme suficient de crispată, în care Augustin Cozmuța a garantat cu intuiția lui critică multe destine literare din Maramureș. Printre care mă prenumăr. A pariat atunci și pe mine. Antologia rămâne o fereastră spre noi. Era adeptul criticii de autoritate, cu reflexii lovinesciene. Analiza unui text, credea Augustin, are nevoie de răbdare, de empatie, de un limbaj adecvat. Cronica teatrală, căreia i s-a dedicat mulți ani, a avut în Augustin un autor care a priceput lumea teatrului, de la clasic la experiment. De când a plecat el, această fereastră stă mai mult închisă. Simezele maramureșene, dar și cele clujene, au avut în el un analist, un interpret și un lămuritor al imaginii.

Privirea criticului de artă Augustin Cozmuța a fost întotdeauna explicită și solidară. Cultura lui temeinică a generat idei îndrăznețe. A fost printre primii intelectuali care a pledat pentru o revistă de cultură în Maramureș. Tentativele de la revistele „Tribuna” și „Familia”, unde i-am fost alături, apoi suplimentul „Maramureș” au deschis drumul spre apariția revistei de cultură „Nord Literar”, în a cărei redacție a fost. Augustin a mai deschis o fereastră spre apariția cotidianului „Graiul Maramureșului” (serie nouă). Cea mai lungă publicație din istoria acestui ținut, reapărută la Baia Mare după întoarcerea vremurilor din decembrie 1989.

Am fost alături, umăr la umăr, în conducerea ziarului. Care a rezistat mutațiilor din societate, dar și năravurilor unora de mai aproape. Cu el am navigat cu folos pe o mare nesigură. De admirat felul în care a știut să țină dreapta cumpănă în destinul ziarului. În ceea ce mă privește, ne-am completat armonios. O lucrare colegială care a fost de bun augur publicației. Și-a pus semnătura pe câteva cărți de referință, care ilustrează arhitectura unui spirit ales. Splendid conviv a fost Augustin! El avea un fel personal de a se mira de lumea asta.

Când credeam că îndoiala mă cuprinde, venea Augustin cu plinătatea cuvântului fără apostrof. Nu renunț la imaginea mea cu Augustin, la masa de lucru, colo în biblioteca cerească. Din Constelația Scorpionului. Unde sunt nenumărate ferestre. Prin multe dintre ele ne privește Augustin. Că ferestrele lui sunt deschise spre noi. Da, ferestrele lui Augustin!

Acest text se dăruiește evenimentului comemorativ de astăzi, 15 noiembrie, de la Cernești, satul natal al lui Augustin. Loc la care s-a referit cu evlavie toată viața. Organizatori: Revista de cultură „Nord Literar” și Primăria comunei Cernești.

Alte localități maramureșene au intrat în carantină

Subprefectul Rudolf Stauder, președintele CJSU Maramureș, a declarat că s-a primit ordinul șefului Departamentului pentru Situații de Urgență nr. 7676/2021 prin care se instituie măsura de carantină zonală, începând din această seară, pentru o perioadă de 14 zile, pentru comuna Cernești, cu localitățile aparținătoare: Brebeni, Cernești, Ciocotiș, Fânațe, Izvoarele, Măgureni și Trestia. Măsurile care se aplică sunt aceleași ca pentru orice alte localități aflate în carantină.

                                                              CJSU Maramureș

Surpriză (neplăcută) la Cerneşti! Harnicul primar Vasile Nelu ŞOVRE a fost înfrânt de un...pensionar!

Țin să vă mulțumesc tuturor celor care m-ati votat și m-ati susținut. Am lăsat în urma mea realizări vizibile, utile și necesare comunității:
- reabilitare Centrul Cultural Cernesti,
-construire baza sportiva în loc. Cernesti,
-doua poduri în loc. Cernesti
-reparații capitale la podul vechi din Cernesti 
-refacere alunecare de teren drum Brebeni
-refacere și supralargire pod în loc. Brebeni
-asfaltare drum pe vale în loc. Brebeni
- asfaltare 1 km de drum în loc. Magureni
-montare de podeturi și pietruiri de drum
-cumpărare conducta pentru alimentarea cu apa a loc. Magureni
-reabilitare, modernizare și dotare a școlii din Fanate, plus teren de sport
- finalizarea podului la Fanate
-construire podeț în loc. Fanate
-pietruire drum spre cimitir Fanate
-pietruire drum după râu în loc. Fanate
-asfaltare strada spre dumbrava, in loc.Fanate
-construire pod în loc. Ciocotis la moara veche
-construire pod și construire drum pe valea Mihaesei
-refacere șarpanta și reacoperire scoala din Ciocotis
-construire corp clădire centrala termica plus montare centrala la scoala Ciocotis
-pietruire străzi în loc. Ciocotis
-finalizarea lucrarilor căminului cultural din loc. Trestia
-finalizarea lucrărilor la școala din loc.Trestia
-drum agricol loc.Trestia
-modernizare drum Fauresti- Trestia
-asfaltare drum Ciocotis - Bloaja (6,5 km)
-construire pod în loc.Bloaja la Vaziac
- iluminat public cu led în toate cele 7 localității din comuna
- construire de stații auto în 6 localități
ȘI O SERIE DE PROIECTE PENTRU VIITOR:
- CONSTRUIRE CAMIN CULTURAL CIOCOTIS
- REABILITARE ȘI DOTARE SCOALA CIOCOTIS
-ASFALTARE 3,5 KM DRUM COMUNAL ÎN CIOCOTIS
- ASFALTARE STRĂZI ÎN CIOCOTIS
-ASFALTARE STRĂZI IN FANATE
-REABILITARE ȘI DOTARE CAMIN FANATE
-CONSTRUIRE A TREI PODURI PESTE RÂUL BLOAJA ( LA LASCHIA, GRĂDINI, ARINI)
-ASFALTARE STRĂZI IN LOC.CERNESTI
-CONSTRUIRE SALA DE SPORT CERNESTI
-REABILITARE ȘI MODERNIZARE CAMIN BREBENI, MAGURENI
-MODERNIZARE DRUMURI FORESTIERE
- PROIECT APA ȘI CANALIZARE CERNESTI

Sunt mândru de aceste realizări și plec cu FRUNTEA SUS!!!

Va mulțumesc și doresc succes noii echipe, PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTELOR!

Pompierii Cerneştiul s-au calificat la faza judeţeană

Pompierii voluntari din Cerneşti s-au calificat în finala Concursului judeţean, asemeni celor din Mireşu Mare

 Echipa de pompieri voluntari din Cerneşti, au luat locul I la faza zonală și s-au calificat în finala Concursului județean Maramureș. Medan Vladut a luat locul I la concursul “Cel mai bun pompier” cu un timp foarte bun: 20 de secunde și 46 de sutimi. Locul II revine lui Viman Alexandru cu 22 de secunde și 96 de sutimi.

Felicitări întregii echipe, în mod special celui care pune suflet în pregătirea lor, Medan Gheorghe Marcel dar şi primarului-gospodar Şovre Nelu Vasile.

Numele lui Augustin Cozmuţa, pe o instituţie de cultură din judeţ

         de Camelia Tocaci

                                                                     

Oameni de cultură, familia, prieteni, colegi şi colaboratori au ţinut să ia parte, în 26 mai, la o întâlnire de suflet, organizată în comună maramureşeană Cerneşti: atribuirea numelui ziaristului, scriitorului şi criticului literar Augustin Cozmuţa, Bibliotecii Comunale Cerneşti. Consilierii locali au adoptat această hotărâre în aceeaşi zi, considerând că Augustin Cozmuţa a făcut cinste satului natal pe care nu l-a uitat niciodată, ci întotdeauna găsea prilejul de a vorbi cu mare drag de locul în care a văzut lumina vieţii şi care l-a marcat pentru evoluţia sa de mai târziu. În întreaga sa existenţă, Augustin Cozmuţa a slujit cuvântului cu fervoare, cu dăruire şi cu riscul de a se risipi pe sine. De aceea, cei prezenţi au vrut ca la rândul lor să spună cuvinte prin care să reclădească acea atmosfera în care a fost învăluit de atâtea ori Augustin Cozmuţa.

În spaţiul restrâns al Bibliotecii Comunale Cerneşti s-au adunat cei care au dorit să îi aducă un omagiu ziaristului, scriitorului şi criticului literar Augustin Cozmuţa, care este cetăţean de onoare al comunei în care s-a născut, titlu ce i-a fost atribuit în timpul vieţii. A fost un bun prilej ca lumea să se afle în comuniune şi să îşi amintească despre un om discret, dar bătăios şi vulcanic, atunci când era vorba de activitatea sa, fie la ziar, la cărţi, sau la scrisul cronicilor literare, teatrale sau de artă plastică. Evenimentul a debutat cu un moment de reculegere ţinut în amintirea lui Augustin Cozmuţa, care a plecat spre veşnicie în 22 noiembrie 2015. „E un moment emoţionant pentru comuna noastră. Mă bucur că totuşi am reuşit să-i atribuim titlul de cetăţean de onoare al comunei Cerneşti în urmă cu câţiva ani. După ce am ajuns să fiu învestit în funcţia de primar, a venit la mine un om cald, calm, deschis. Zice: am venit să-mi cunosc primarul. Şi acum îmi amintesc de aceste cuvinte. Am avut o deosebită plăcere din acel moment, am stat mult de vorbă, m-am consultat cu el de-a lungul carierei politice. Întotdeauna mi-a dat sfaturi bune, direcţii bune, tot timpul promova comuna Cerneşti la modul superlativ”, a afirmat primarul comunei Cerneşti, Nelu Şovre.

Amintirea lui Augustin Cozmuţa rămâne vie în Cerneşti

Cei care l-au cunoscut îl caracterizează pe Augustin Cozmuţa ca fiind „un exemplu de corectitudine, onestitate şi modestie”, un om care n-a uitat niciodată de unde a plecat. „Sunt bucuroasă că Biblioteca Comunală a primit numele Augustin Cozmuţa. Cred că este un gest de apreciere faţă de omul de cultură care a fost, al Maramureşului, a fost Fiu al satului pe care l-a iubit. Într-o prefaţă a dânsului într-o carte, scria că: «Spaţiul în care am văzut lumina zilei ne marchează firea pentru tot restul vieţii şi îşi pune amprenta pe tot restul evoluţiei viitoare, ori vrem, ori nu vrem, fie că suntem, fie că nu suntem conştienţi de asta»”, a spus bibliotecara Mărioara Latiş. Despre Augustin Cozmuţa, directorul şcolii din Cerneşti, Diana Fărcaş, a declarat că acesta „a cultivat arta dialogului, a prieteniei, a elogiat discreţia. Întreaga sa activitate rămâne vie pentru localitate, pentru generaţiile care îi vor urma exemplul, care îşi vor aminti de Domnia Sa, reprezentând o emblemă pentru comunitatea noastră”. În opinia directorului Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, Teodor Ardelean, numele ales pentru biblioteca din Cerneşti e unul potrivit, deoarece „Augustin Cozmuţa a fost o personalitate accentuată, elevată şi bine relevată, prin atitudini publice, prin participări, prin modelaţii şi moderaţii. Câte vernisaje, câte lansări de carte, câte articole, câte comentarii scrise, alături de V.R. Ghenceanu, probabil cele mai bune cronici de teatru, alături de Gheorghe Pârja şi alţi gazetari. Binecuvântat fie gândul care a fost de a veni şi de a ne întâlni la această frumoasă procedură de botejune a numelui şi de comuniune”, a afirmat Teodor Ardelean.

O sete nemărginită pentru cărţi

„Din copilărie, principala mea preocupare favorită a fost cititul cărţilor, deşi familia mea nu avea bibliotecă. Împrumutam cărţi de la biblioteca şcolii şi a căminului cultural din sat”, rememora Augustin Cozmuţa în „Jurnal pentru fiica mea”. De mic copil a fost preocupat de cărţi şi aşa a rămas pentru tot restul vieţii. Fiica regretatului ziarist, Ioana Cozmuţa, şi-l aminteşte pe tatăl său citind sau scriind la birou, în bibliotecă, după care venea şi îi povestea despre curiozităţile sale, despre cele descoperite în universul cărţilor. „Avea o sete nemărginită pentru informaţie şi asta cred că şi-a format-o în Cerneşti, de când era copil. Îi plăcea să citească: ziare, cărţi, ce-i cădea în mână. Apoi a început să devină mai selectiv şi să-l preocupe mai mult literatura, critica literară”, a spus Ioana Cozmuţa. Aceasta a mai punctat că a rămas cu un jurnal al tatălui său pe care îl poartă în permanenţă în geantă, pentru ca legătura de suflet cu tatăl său să rămână eternă. „Mi-a lăsat un jurnal pe care nu l-am citit decât după ce a trecut la cele veşnice. Îl am în geantă tot timpul, ca şi cum l-aş avea pe tatăl meu cu mine. Jurnalul începe din copilărie, familie, e ca o poveste. La un moment dat a scris că «de la tata am dobândit tăria de caracter, voinţa de a nu ceda în faţa greutăţilor vieţii, mai ales cultivarea răbdării şi puterea de a aştepta, de a nu te grăbi şi a nu te pripi în desfăşurarea acţiunilor. Asta m-a ajutat să evit multe greşeli pe care aş fi putut să le fac în perioada maturităţii mele»”. O fostă colegă de facultate a lui Augustin Cozmuţa, prietenă a familiei, Felicia Avram, şi-a amintit de perioada studenţiei, când „Gusti”, aşa cum îi spuneau cei apropiaţi, „era primul care ajungea la Biblioteca Universităţii ca să ia un exemplar din cele 3 sau 4 cărţi care ne erau recomandate ca bibliografie”.

Devotat cuvântului

De carte nu s-a despărţit niciodată, nici măcar pe patul de spital, când îşi trăia ultimele clipe din această „călătorie” pe pământ. A simţit că datoria lui până la capăt este aceea de a fi devotat cuvântului. „La revista de cultură «Nord Literar» a fost secretar general de redacţie, a citit toate cele 150 de numere de Nord Literar, pagină de pagină, subliniind, corectând, cum se face la o publicaţie literară. Şi în ultimele momente ale vieţii, din spital mi-a cerut să-i trimit revista să facă ultima revizie, pentru că în calitate de secretar general de redacţie era cel care înainte de a da drumul la tipar, mai făcea o a treia, a patra lectură, să nu scape nicio greşeală”, a amintit directorul executiv al Revistei de cultură „Nord Literar”, Săluc Horvat. O amintire similară a adus în discuţie şi profesorul universitar şi omul de cultură Florian Roatiş. „Chiar pe patul de spital s-a risipit în cultură. A cerut nu numai «Nord Literar», ci îngrijea şi o carte, «Paşi împreună», o antologie a scriitorilor din Maramureş”, a spus Florian Roatiş.

Ziarist înainte de toate

A iubit cartea, dar şi ziarul la care a publicat de la începuturile sale în gazetărie, „Graiul Maramureşului”. S-a dedicat atât de mult ziarului, încât a neglijat posibilitatea de a-şi pune ideile, gândurile, frământările între paginile propriilor cărţi. „După ’90 s-a ocupat mult de ziar, a trăit mult pentru ziar, s-a cheltuit şi s-a risipit în această muncă de rutină, munca de zi cu zi. A debutat relativ târziu cu un „punct de trecere”, a mai spus omul la Cluj. Augustin Cozmuţa a fost un om deosebit, nu puteai să te întâlneşti cu el şi să-l uiţi vreodată. Nu-i mai uitai expresia, înfăţişarea. Aşa l-a hărăzit Dumnezeu”. La eveniment a fost prezentă şi soţia lui Augustin Cozmuţa, Elena Cozmuţa, care a preferat să asiste discretă la şirul amintirilor. Este cea care a avut iniţiativa de a duce mai departe memoria soţului său, punând la cale acest eveniment şi amenajând un colţ dedicat lui Augustin Cozmuţa în Biblioteca Comunală. De asemenea, au asistat elevi ai şcolii din localitate.

de cultură Florian Roatiş, un prieten apropiat al familiei Cozmuţa. Colegii de la ziar şi-l amintesc pe Augustin Cozmuţa ca pe „o pildă a înţelegerii”. „Despre Augustin Cozmuţa, publicistul, ziaristul pot să spun că niciodată nu am ieşit din biroul meu, sau al lui, supărat. Dacă nu ne-am înţeles imediat peste o oră, era ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Colegii trebuiau să vadă în noi o pildă de împăcare, de înţelegere. Indiscutabil cu el am început editorialul, a fost un om receptiv, percutant”, a punctat ziaristul Gheorghe Pârja. Un alt coleg al lui Augustin Cozmuţa, ziaristul Andrei Fărcaş, a amintit că „îl ştiu încă din anii ’60, când era student

Preluare http://www.graiul.ro/2016/05/29/numele-lui-augustin-cozmuta-pe-o-institutie-de-cultura-din-judet/

Programul Festivalului Stuparilor 2014, Cernesti

Primaria, Consiliul Local si Caminul Cultural Cernesti, impreuna cu Cercul Apicol Cernesti, cu sprijinul Autoritati Nationale pentru Turism organizeaza duminica, 31 august, incepand cu ora 13, editia a XI-a a Festivalului Stuparilor“. Evenimentul, care se va desfasura in Cernesti (pe Dealul Pietrisului), are drept scop promovarea turismului si a produselor traditionale din Tara Chioarului. 

Organizatorii pregatesc si pentru acest an nenumarate activitati, printre care un concurs pe teme apicole, pentru copii de 3-14 ani, unconcurs sportiv, respectiv Cupa Mierii la Fotbal, la care vor participa echipe din fiecare sat din comuna Cernesti. 
De asemenea, va avea loc unconcurs de frumusete, la care se va alege “Regina Mierii”, competitie la care vor participa cele mai frumoase fete cu varsta cuprinsa intre 14 si 24 de ani din comuna Cernesti (in jur de 15-20 fete). 
La concursul gastronomic ,,Prajitura cu Miere” vor participa cele mai harnice fete din comuna Cernesti, care se vor intrece prin prezentarea unui sortiment de prajitura traditionala cu miere de albine, desemnandu-se cea mai talentata fata din comuna in arta culinara. Programul artistic va fi sustinut de urmatoarele ansambluri folclorice 
1. Ansamblul Folcloric ,,Cununa Chioarului”, din com. Satulung 
2. Ansamblul Folcloric ,,Rugutu”, din com. Botiza 
3. Ansamblul Folcloric ,,Gura Izvorului”, din Vatra Moldovitei, Suceava 
4. Ansamblul Folcloric ,,Cununa Recea”, din com. Recea 
5. Ansamblul Folcloric ,,Traditii Maramuresene”, din Baia Mare 
6. Ansamblul Folcloric ,,Magura Cernesti”, din com. Cernesti 
7. Ansamblul Folcloric ,,Vasile Lucaciu Sisesti“, din com. Sisesti 
8. Trio DELAVIV cu Larisa Pop 
De asemenea, vor urca pe scena solistii Rafila Barbos, Valerica Dancos, Camelia Roman, Madalina Medan, Mariana Botis Buda, Botis Adriana, Mihaela Iacob. Invitati speciali vor fi Florentina si Petre Giurgi. Prezentatori: Andrei Barbos si Amalia Chiorean. Preluare eMaramures

Fotografia zilei

Rafila Bărbos – ambasador al spiritualității, mesager al pricesnelor

A trecut ,,ceva vreme” de când nu am mai ascultat cântări bisericești.  Este începutul Postului Marelui Praznic al Învierii. Aducându-mi aminte de cineva drag, am căutat numărul de telefon a celei mai bune prietene – interpretă de muzică populară autentică, Rafila Bărbos - și am sunat-o, cu gândul la acest interviu. Am vorbit scurt la telefon, fără prea multe ,,indicații”, urmând să ne vedem peste câteva zile. Iată, zilele s-au scurs, iar eu, cu întrebările pregătite, mă îndrept spre locul de întâlnire cu acest ambasador al spiritualității noastre.  

,,Viaţa este o Poveste, şi trebuie să ai în vedere că ceea ce este foarte important la ea nu este lungimea, ci mai ales valoarea ei” – spune G. Bivolaru, și-mi încep discuția, cu gândul ca întrebările, cel puțin de această dată, să păstreze latura spirituală, gândindu-mă că suntem la începutul Postului Marelui Praznic al Învierii.

Doamnă Rafila Bărbos, înainte de toate, permiteți-mi să mă alătur celor care zilele acestea, v-au fost alături, felicitându-vă pentru vârsta dumneavoastră, dar și pentru activitatea cultural artistică de prestigiu. O viață pusă în slujba cântecului popular dar, adaug eu, și în slujba cântărilor bicericești. Și totuși, cine este Rafila Bărbos? Vă rog, să-mi răspundeți în câteva propoziții, pentru ca cititorii să știe.

Îmi dați emoție din prima clipă. Lăsați-mă să vă mulțumesc, dintru început, pentru că v-ați făcut timp să ajungeți aici pe frumoasele noastre meleaguri, ce îmfrumusețează, atâta de frumos, Fisculașul, din care provin, și eu, precum alții câteva mii de locuitori. Mi-i drag să vorbesc, nu atât despre mine, cât despre zona din care provin. Întotdeauna am simțit o legătură spirituală dintre mine și acest ținut binecuvântat, iar atunci când am fost plecată ,,în lume” am plâns de dorul locurilor. Nu îmi lipsea nimic, chiar puteam fi fericită acolo, în străinătate, aveam tot ce-și poate dori un om, dar nu aveam acest colț din rai, în care suntem așezați pentru a ne duce traiul și viața. Sunt născută și crescută în satul Fânațe, și așa cum probabil ați aflat, nu de mult am împlinit 60 de ani. Am fost căsătorită, și am doi copii, adică două fete, frumoase și istețe, căsătorite la rândul lor și care mi-au dăruit, nepoți. chiar pot spune că sunt împlinită.

Să vă trăiască cei dragi, iar dumneavoastră mulți ani înainte, cu sănătate și cu multe bucurii. Se vede împlinirea și bucuria pe fața dumneavoastră. Vorbiți cu atâta drag de familie – fete și nepoți, încât oricine ar vedea expresia feței dumneavoastră, înțelegându-vă, ar fi invidios.

Apoi, și poate să fie! Am cei mai minunați copii din lume. Chiar dacă între noi este o anumită distanță, evident în kilometri, ne înțelegem extraordinar, și fiecare în parte își manifestă bucuria și fericirea, așa cum știe mai sincer. Fetele-mi sunt căsătorite – una la Cluj, iar alta la Oradea, de asta am spus că este o distanță în kilometri, dar asta nu ne împiedică, să ne vedem destul de des, pentru a ne împărtăși bucuriile și necazurile vieții. Așa că dacă nu sunt la Cluj, și nici acasă nu mă găsiți, să știți că sunt la Oradea. Și roata poate continua.

Mereu pe drumuri, așa cum se prea spune. Dacă nu aici, atunci la nepoți, să se poată bucura de bunici. Călătoriți mult. Când aveți timp pentru muzică? Și cum se împacă una cu alta – călătoria și muzica.

Foarte bine, pentru că un interpret, dacă este solicitat, mereu este între două drumuri. Fă bagajul, desfă bagajul! În mare parte conduc – ,,eu sunt șoferul meu” (râzând!). Și știți ce am observat ... mai ales după ce am ieșit pe piața muzical folclorică cu C.D.-urile? Înainte de-a le dărui iubitorilor de folclor, am avut plăcuta șansă, dar și un mare avantaj, de-a le asculta la C.D. din mașină. Călătorind, am avut timp și parcă și puterea de-a-mi da seama cât sunt sau nu de reușite aceste piese. De fapt, piesele mele, așa că pe unele le-am refăcut după ascutarea din mașină, altele nu a avut nevoie de nicio modificare, după etapa finală. Vedeți, cum e lumea, parcă, de fiecare dată, mai afli câte ceva, fie în bine fie în rău, ascultându-le. Și, nu mă rabd să nu mai spun, un cuvânt două despre mine - și eu sunt o perfecționistă. Îmi plac lucrurile ordonate, așezate ,,ca la  carte”, cum se zice. Sunt pretențioasă în primul rând cu mine, pentru că îmi doresc să ofer iubitorilor de muzică, autenticitate, calitate, și de ce nu, plăcerea să fie cu atât mai mare, atunci când mă ascultă, încât să-și dorească reîntâlnirea cu muzica mea și cu mine.

Deci, Rafila Bărbos – perfecționistă și pretențioasă. O bunică model! Un ambasador al cântecului popular autentic. Ce calități mai pot fi aduse în discuție, gândindu-mă că, deja, am atins câteva?

Sunt pretențioasă și cu mine și cu cei din jurul meu. Adică, îmi place ca omul de lângă mine să nu fie fățarnic, să fie sincer. Îmi place să nu fie mincinos, dimpotrivă, să fie cinstit, pentru ca și eu să-i pot răspunde cu aceeași măsură, mai ales în lumea în care trăim. Probabil, văzând atâta fățărnicie, ură și minciună jur-împrejurul meu, nici nu știu ce să-mi mai doresc. Oricum, mi-aș dori să trăiesc într-o altfel de lume – una curată, cu oameni care cunosc sentimentul omeniei, cu oameni care știu de onoare și demnitate. Cu oameni simpli fără de orgolii. Cu oameni care iubesc și slujesc rugăciunea. Cu oameni care nu încalcă poruncile Domnului. Dar, oare, mai este așa ceva? Nu! Nu cred! Au dispărut valorile morale din viața noastră, și de aceea prin ceea ce fac, doresc să transmit un mesaj pentru sinceritate, demnitate, iubire și rugăciune.

Gândindu-mi la rugăciune, și la valorile ce ar trebui să ne fie exemplu pozitiv în viață, mă gândesc, că așa a început și dragostea pentru cântările bisericești. Cred că sunteți un om drept și cinstit, un om care sfințește și cinstește poruncile lui Dumnezeu. Cum ați început să cântați acest gen de muzică? Putem să vorbim despre un gen aparte, oare?

 Povestea este lungă, dar frumoasă. Am s-o povestesc gândindu-mă la anii tinereții. La anii tinereții când îmi doream să intru în Sfânta Biserică doar pentru a asculta, pentru început, și-apoi a și cânta, aceste cântări religioase, bisericești. Acuma, la noi în zonă li se spune pricesne, și știți că se cântă într-un anumit moment din slujbă. În alte locuri, prin alte zone, oamenii le spun, simplu, doar cântări din biserică. Acestea nu se cântă, oriunde și oricum. Se cântă în biserică, în timpul procesiunilor, acolo unde se mai organizează astfel de manifestări religioase, se cântă în posturile de peste an. Am trăit și mai trăiesc încă, sentimentul din copilărie, acea bucurie care-o degajă aceste pricesne.

,,Vorbea Isus de pe colină / Poporului ce sta pe jos / Cu fața plină de lumină / Vorbea Isus de pe colină / Cu glasul rar, adânc, duios” este doar o strofă dintr-o priceasnă extraordinar de frumoasă - și mi se pare atunci când o interpretez, că într-adevăr este Isus pe o colină, uitându-se înspre noi, cei pământeni, cei muritori. Trăirea este una tensionată, emoțională, doar la ce îndeamnă Dreptul Isus, dacă nu la iubire, la împăcare, la iertare și iar la iubire. Și-mi aduc aminte pildele într-atâta de frumoase, acele povestioare, pe care le-am aflat datorită părinților și-a bunicilor. Ei mi-au transmis acest sentiment de spiritualitate, iar acum, eu, fiind bunică, încerc acest lucru. Nu știu dacă voi reuși, precum au reușit părinții sau bunicii noștri, dar vai ce frumoasă-i viața acolo unde există împăcare, unde există iubire. Și nu orice fel de iubire – o iubire pentru Hristos, pentru Măica Sfântă. Mama ori de câte ori asculta în biserică cum se cântau, plângea. Mi-a transmis și mie această stare. Și eu plâng când la cânt – gândindu-mă la lumea în care trăim – în ură, în dușmănie, în fărădelege. Mă bucur să pot spune că provin dintr-o familie religioasă. La noi în familie nu era zi să nu se spună rugăciuni – la masă, la prânz, la cină, seara înainte de culcare. Noi, ne rugam lui Dumnezeu să ne dea sănătate și iertare de păcate, să ne ocrotească părinții pentru a ne putea ocroti și oferi ce ne dorim. Nu erau atunci atâtea pretenții, ca acum.

,,Tu lasă ura la o parte / Dușmanului bătut de soartă / Tu dăi ce poți dar nu-l goni / Când un dușman în haine sparte / La ușa ta va aștepta / Tu lasă ura la o parte / Dușmanului în haine sparte / Tu dăruiei cămașa ta”, sunt alte versuri care te îndeamnă la bunătate. Doar ascultându-le, te trec fiori. Probabil, spun eu, se întâmplă atâtea și atâtea răutăți, și din cauza că nu mai mergem la biserică, Doamne iartă-mă! Nu vreau să judec, pentru a nu încălca poruncile lui Dumnezeu, dar bisericile sunt din ce în ce tot mai goale. Este un fenomen, o constatare. Și-atunci, așteptăm să facem bine celui care ne face rău? Nu! Tot cu răutate îi răspundem și noi, asta chiar dacă știm că-L mâniem pe Dreptul Judecător.

Aveți pe piața muzicală, două albume cu astfel de cântări, unul mai vechi, și acesta din primăvară - ,,Străin am fost cândva, Iisuse!”, la care ați făcut lansarea la Casa de Cultură o orașului Târgul Lăpuș. V-au fost alături colegi și prieteni de cântec, din toate zonele folclorice ale Maramureșului.

Da! Un moment, dar și un eveniment, de excepție din viața mea. Nu credeam că se mai pot întâmpla și minuni. Prin această lansare către iubitorii acestui gen de cântări, am marcat și cei 60 de ani din viață. Nu-mi place să mă ascund! Da! Atâția sunt – 60 de ani! Și câți or mai fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai mei or fi! Nici nu-i dau și nici nu-i iau!

,,Vreau lângă Dumnezeu / Să fiu mereu / Oricât ar fi de greu / Necazul meu”. Au fost zâmbete și au fost lacrimi de bucurie. M-am bucurat că am avut parte de ziua mea, de mulți-mulți prieteni, și lăsați-mă să le mulțumesc și în acest moment. Pentru că mi-au fost alături, căci, vai, de câte ori am plâns de ziua mea! (n.a. și-acum îi curg lacrimile!). Nu am avut o viață foarte fericită, dar ce m-a ajutat să trec prin amar și necaz, nu a fost atât cântecul popular, cât a fost priceasna – această cântare ridicată către Dreptul și Bunul Dumnezeu. Poate de acea mi-au ieșit atâta de frumoase. Mie tare-mi plac, iertați-mă de sinceritate. Dau slavă și plec privirea, că nu am curajul nici de-a privi cerul. Mă sună prieteni, cunoscuți și necunoscuți, de pe-aici și de departe, să-mi spună ce frumoase pricesne cânt. Nu sunt ale mele, sunt ale dumneavoastră, ale tuturor celor ce-l iubesc și-l slăvesc pe Dumnezeu. Eu, probabil, le-am dat viață, în felul meu, că oricum acestea-s cântate ori rostite de mulți interpreți. Priceasna nu este precum cântecul popular. Este un imn de slavă, către Dumnezeu. Am văzut oameni plângând, atunci când eu cântam aceste pricesne. Am plâns alături cu ei. M-au văzut, de-acolo din cer, toți cei dragi. Cred că le este dor și celor plecați, să mai audă și altfel de cântare. Priceasna ajunge până-n cer! La îngeri.

Am văzut lacrimi în ochii dumneavoastră.

Cum să nu plângi? Când vezi atâta necaz și atâta supărare în lumea asta. Priceasna alină dorul de cei plecați departe – frați, copii, nepoți, părinți. Priceasna ajunge în inima omului, mult mai adânc decât muzica populară, deși și aceasta este frumoasă. Ne este drag s-o cântăm altfel nu am mai apărea în fața spectatorilor sau a telespectatorilor. Dar priceasna este mult mai deosebită! Am văzut oameni ce plâng și când se cântă o piesă populară. Cred că priceasna poate fi considerată și o rugăciune către Dumnezeu, nu numai o cântare. Prin priceasnă mulțumim lui Dumnezeu pentru viața pământească, dăm slavă Dumnezeului nostru, ne rugăm de iertare și pentru iertare de păcate. Prin priceasnă cerem ajutorul Fiului născut în ieslea vitelor și înviat a treia zi. Ne întoarcem spre bunătate tot prin priceasnă. Priceasna înseamnă vindecare în caz de boală. Cum să nu plângi?

Ați avut un exemplu în ceea ce privește interpretarea acestor pricesne?

Desigur! Fără doar și poate, cea pe care am venerat-o, am apreciat-o, am iubit-o a fost Valeria Peter Predescu, din județul vecin, Bistrița, plecată să ducă priceasna, dar și cântecul popular, la îngeri, mult prea devreme. Astfel de oameni nu ar trebui să moară. De fapt, ei nu mor. Se duc să cânte în corul îngerilor, să-i cânte lui Dumnezeu, acolo în rai.

Văd că nu puneți preț pe lungimea Vieții, cât pe valoarea ei. Care ar fi urarea dumneavoastră către cititori, către admiratori, deși sunt ferm convins că toate acestea sunt o invitație la iubire, la prietenie, la bunătate, tocmai pentru a trăi cu binecuvântare și în înțelegere.

Nu știu dacă vom mai avea ocazia să ,,conversăm”, până la Marele Praznic al Învierii. Este devreme a face urări, dar tuturor le doresc din suflet un post binecuvântat nu spre osândă. Să nu uite Sfânta Biserică și nici rugăciunea. Dacă așa va fi sunt convinsă că nu vor uita nici cântarea, priceasna, imnul închinat lui Dumnezeu. Să primească Lumina Învierii cu pace și cu liniște în suflet. Celor care sunt cu aplecare spre biserică, spre rugăciune le dăruiesc acest nou album de pricesne. Va urma și un DVD așa cum am procedat și cu primul C.D. La primul album videoclipurile (unele din ele) s-au realizat la Sfânta Mănăstire Rohia, capitala spiritualității din Țara Lăpușului. Toate astea au fost posibile și vor fi posibile numai cu ajutorul lui Dumnezeu, cel pe care-L vom slăvi și-L vom iubi neîncetat. Dacă zicem și credem în forța destinului, cred că și acest lucru poate să fie posibil, doar în mâna Lui sunt toate - și bunătate, și iertare, și putere, și biruință, și lumină.

Eu mi-am ,,epuizat” setul de întrebări. Poate în toate acestea am uitat ceva, sau ați fi dorit să vi se pună o anume întrebare. Dacă așa este vă rog să faceți finalul dumneavoastră, mie revenindu-mi doar sarcina de-a vă mulțumi pentru amabilitatea cu care ne-ați primit, pentru sinceritatea răspunsurilor, pentru timpul acordat. Adestea fiind zise, îl rog pe Dreptul Dumnezeu să trimită și asupra dumneavoastră binecuvântare. Un post binecuvântat și dumneavoastră, și nu în ultim rând, împlinirea tuturor viselor și-a dorințelor. Doamne ajută!

 Plăcerea a fost de partea mea. Sincer, nu mă așteptam să fie atâta de ușor, și-acum lăsați-mă să-mi mărturisesc emoția întâlnirii cu dumneavoastră. Mă așteptam la ceva mult mai complicat, sau paote mai greoi, dar uite cât de frumos le-a potrivit Dumnezeu, și cât de repede s-a scurs timpul în preajma dumneavoastră. Nu cred că ar mia fi ceva de adăugat, iar dacă ar fi mai lăsăm și pe altă dată, și răspunsuri și întrebări, că doar nu au intrat zilele în sac. Vă mulțumesc pentru urări. Vă mulțumesc pentru tot și vă doresc la rândul meu multă sănătate, împlinirea viselor. Doamne ajută!

Făcându-ne cu mâna, în semn de salut, îi observ iar lacrimile pe obraz. Într-adevăr, nici mie nu-mi vine să cred că am reușit. Până și eu credeam într-o anume greutate a acestui interviu. Mulțumesc Doamne că mi-ai dat putere de-a reuși! Și în toată perioada cât a durat interviul, glasul lin și minunat, al interpretei, răsuna așa ca în surdină. Poate și asta ne-a dat putere! Sunt convins de-un singur lucru – acolo, sus, în ceruri, cineva o iubește pe Rafila Bărbos. 

                                                                                      VASILE BELE

Moş Crăciun în Comuna Cerneşti

Primăria, Consiliul Local şi Şcoala Gimnazială Cerneşti 

l-au invitat pe Moş Crăciun la Serbările pregătite de 

elevii şcolilor din comună. Veniţi să-l întâmpinăm, împreună, 

     aşa cum se cuvine: bunici, părinţi, cadre didactice, copii 

      şi toţi cei care doriţi să vă întâlniţi cu Moşul… 

“Când ceru-ncepe cu argint să cearnă,

Şi înveşmântă-n mantii pomii goi,

Veniţi să ne-amintim de altă iarnă,

Veniţi şi bucuraţi-vă cu noi”

Joi, 20 decembrie 2012, la Şcoala Gimnazială 

Cerneşti, ora 9.00; Structura Fânaţe, ora 10.30; 

Structura Trestia, ora 12.00; Structura Ciocotiş, 

ora 16.00.

Moşul are sacul plin de surprize şi cadouri!

                                         

      Primar,  Director,

prof. NELU VASILE               prof. DIANA

            ŞOVRE                  FARCAŞ