Ce se poate ascunde în spatele ei?
Decât visuri și vise deșarte...
Sau aripi rupte?
Și poate dorințe înfrânte?
Speranțe deșarte
Aproape, departe...
Acum până și timpul se-ascunde,
Încercăm să fugim dar nu mai știm unde,
Împingem o zi după alta
Că așa ne e soarta:
Să rătăcim mereu în noroi,
Însă în fața Lui suntem goi.
Murim puțin câte puțin cu fiece ceas
Și nu apucăm să ne luăm bun rămas
De la copilul din noi care încă mai crede
În vise, speranțe... Iar totul se pierde...
Și da, nu mi-e frică de moarte.
E ultima filă din carte...
Gelu DRAGOȘ JR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu