ORAȘUL MEU
Orașul meu, cuprins între coline
Și străbătut de râul călător,
Cu brațele de flori și aur pline
Cu străluciri de soare se îmbracă
Și își adună-n brațe vrede viu,
Cu frumusețe parcă se încarcă
Și-n viață o transformă, nu-n pustiu.
În inimă îi port respect și pace,
Aș vrea să fie-n veci pentru-ai săi fii,
Dar uneori iubirea se preface
În ură ca și mana peste vii.
Sunt vremurile care duc spre umbre,
Care străbat orașu-n lung și-n lat,
Și care zămislesc imagini sumbre
Ce parcă vor orașul mort, la pat.
Dar eu mai sper că va ieși lumina
Din negurile care-acum se-abat,
Va vindeca și va spăla și tina
Ce azi peste oraș s-a aruncat!
Autor: Aurelia Oancă
23.10.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu